Pagina principala / Cultura Invatamant / Fabrica de Doctori din România

Fabrica de Doctori din România

Cititi și vă minunați. Nu numai în Republica de la Carei se întâmplă lucruri ciudate cum ar fi de exemplu să nu poți să te pregătești ca ospătar sau vânzător decât în limba maghiară sau să nu poți să ai un bust al poetului național Mihai Eminescu sau să nu ai în parcurile orașului  busturi românești sau să folosești sute de mii de lei din bugetul local pentru reabilitarea unui sediu de partid al cărui președinte este primarul.

Minunile se țin lanț în societatea noastră și potrivit cotidianul.ro aflăm că suntem una dintre țările cele mai pline de intelectuali ce dețin titluri de doctori. Numai în perioada 2009-2015, Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului a validat prin CNATDCU un număr de 29.877 titluri ştiinţifice de doctor (la care se adaugă cele din OM 5581MD/3.12.2013 care nu se poate accesa), realizînd o medie anuală de 4.268,14 titluri!

Nu e puțin lucru pentru ă țară blamată în străinătate pentru te miri ce fără a se face însă referire la faptul că România este un lider în tehnologia informaţiei , că elevii noștri revin acasă de la Olimpiadele internaționale cu multe medalii de aur, argint și bronz. Dar de aici și până la acordarea de mii și mii de titluri de doctor anual …e cale lungă.

Să nu uităm nici de ,,băieții deștepți,,  care  încep prima  facultate  după vârsta 45 de ani sau o încep chiar înainte de a obține Diploma de Bacalaureat.

Toate documentele şi informaţiile de mai jos, oricît de incredibile vi se par, sînt exclusiv oficiale! În România există acum 57 de Universităţi care au împreună 232 de Şcoli doctorale, în care sînt 448 de domenii de studii! Drept urmare, numai în luna februarie 2016, prin Ordinul 3209/23.02.2016 al Ministrului Educaţiei, au fost atribuite 804 titluri de „doctor”!

Dar, această cifră uriaşă de TITLURI ŞTIINŢIFICE nu reprezintă decît un 20% din media ultimilor ani, cînd se făceau pe bandă rulantă peste 4.200 de doctori anual! După ce PLAGIATUL a devenit o problemă naţională, fiind demascate cazurile unor doctorate obţinute de oameni politici la cel mai înalt nivel, se pare că s-a mai stins dorinţa unora de a obţine fără merit acest titlu ştiinţific, de teama de a nu se face de rîs.

Datele statistice oficiale arată o discrepanţă uriaşă între numărul de „doctori” şi atenţia acordată cercetării ştiinţifice de la noi, dar se pare că acest „titlu ştiinţific” s-a transformat într-o floare la butoniera unora care vor să-şi împopoţoneze cărţile de vizită sau pentru a-şi justifica pretenţiile de parvenire în mediul academic.

Noi am analizat datele comunicate de Ministerul Învăţămîntului din 2009 încoace, iar rezultatele sînt de-a dreptul spectaculoase, căci arată o apetenţă incredibilă a românilor pentru nişte „lucrări ştiinţifice” care zac apoi în arhivele universităţilor, nemaifiind de folos nimănui. Cei care, totuşi, decid să-şi publice tezele de doctorat o fac doar pentru a înlocui banala carte de vizită cu o broşură pe care să acorde autografe prietenilor!

Această statistică oficială cutremurătoare arată fără putinţă de tăgadă că mediul universitar s-a transformat într-o adevărată FABRICĂ DE DOCTORI care scoate pe bandă rulantă savanţi! Ulterior, cei mai mulţi dintre „doctori” îşi folosesc titlurile doar pentru a urca în ierarhia academică sau pentru a se legitima în structurile politice ca mari cercetători, deşi aproape nici unul dintre „doctori” nu-şi mai publică tezele de doctorat, ca dovadă că nici ei nu cred în valoarea ştiinţifică a acestora!

Există chiar un „REGULAMENT privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat”, elaborat chiar de Universitatea Bucureşti, în care se precizează la articolul 19, al. 1 că doctoratul se organizează pe baza unui Contract încheiat între DOCTORAND, CONDUCĂTORUL DE DOCTORAT, DIRECTORUL ŞCOLII DOCTORALE ŞI RECTOR:

cititi integral pe cotidianul.ro

comentarii