Buletin de Carei vă urează un An Nou Fericit şi îmbelşugat!

de Horia Mărieș la 2 ianuarie 2017 - 04:45

Foarte „gigea” comentariile semnate în miez de noapte de @korektare la 2 January 2017 – 02:55, de @asamblor la 2 January 2017 – 02:57 și de @huricane la 2 January 2017 – 03:00, mai mult decât probabil după o beție cruntă.

Deși lașul josnic și anonim semnează cu trei aliasuri diferite și nu cu „Careianul”, parcă nu-i chiar atât de greu de ghicit că provin de la aceeași tastatură și nici cine le-a măzgălit.

Nimic in aceste comentarii care să aducă câtuși de puțin cu cele scrise de Hajdu Győző (cel care se autodefineşte, constant, ca „patriot român de naţionalitate maghiară”). Ba dimpotrivă. Este numai ură.

„Văzându-i pe marii fanfaroni maghiari, …, m-am gândit să combat atacurile mârşave ale celor înstrăinaţi din cauza sentimentului de ură”, şi-a explicat Hajdu Győző pledoaria „pentru solidaritate, fraternitate şi prietenie”.

Cine știe, poate altă dată, atunci când lașului mizerabil și făr’ de nume îi va veni mintea la cap.

de Horia Mărieș la 2 ianuarie 2017 - 06:28

Din partea colegiului de redacţie

a revistei „Dacoromania”

Conducerea publicaţiei „Dacoromania” a primit de curând o „Scrisoare de apel” de la domnul prof. dr. Ioan Corneanu, preşedintele „Asociaţiei jud. Satu Mare a românilor refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940”, citită în cadrul colegiului redacţional, de acord fiind cu cele relatate, redăm mai jos conţinutul acesteia, convinşi că problemele semnalate ne privesc pe toţi românii, şi că perpetuarea lor nu-i altceva decât mâlul ce tulbură mereu izvoarele convieţuirii comune, izvoarele Limbii Române.

Apariţia textului este un semn al solidarităţii conştiente, de aceea mulţumim autorului cu sinceritate.

COLEGIUL DE REDACŢIE

Satu Mare, 25.04.2006

Dragi prieteni!

Mă adresez în limbajul moşilor şi strămoşilor noştri, care, pe lângă sinceritate şi un respect deosebit, are o puternică conotaţie de ataşare faţă de proverbiala prietenie românească. Mă adresez din inimă pentru inimă, căci din ea ies întotdeauna izvoarele vieţii.

Vă mulţumesc şi pe această cale pentru că mi-aţi trimis revista „Dacormania” nr. 24/2006. Să ştiţi că am citit-o cu multă atenţie, apoi am studiat fiecare material făcându-mi şi 26 de „fişe şi note” pentru biblioteca mea personală. Nu pot să nu felicit colegiul de redacţie pentru ţinuta grafică a revistei, şi mai ales pentru conţinutul ştiinţific şi patriotic a tuturor materialelor publicate.

Din studiul revistei mi-am zis: „La voi e mai multă linişte decât la noi în judeţul Satu Mare. Sunteţi tari şi mândrii că reprezentaţi cu cinste Capitala Unirii Neamului Românesc”.

Eu nu doresc să mă refer la principiile externe a d-lui preşedinte Traian Băsescu, adică la Axa BUCUREŞTI – WASHINGTON – LONDRA, dar să ştiţi fraţilor că Axa HARGHITA – COVASNA – SATU MARE funcţionează perfect.

Să mai ştiţi, că noi românii din ţinutul Sătmarului suntem conduşi de 16 ani de către cea mai şovinistă şi anti-românească „ASOCIAŢIE – UNIUNE NUMITĂ U.D.M.R.”, a căror conducători trăiesc cu sufletul în Ungaria şi numai cu trupul în România.

La voi în judeţul Alba, după lovitura de stat din decembrie 1989, vă conduc destinele partidele româneşti, dar sunt ale voastre. La noi, conducerea judeţului după 1945, a avut trei perioade: 1945-1958 o conducerea evreiasco-ungurească; 1958-1984 o conducerea ungureasco-românească; 1949-1989 o conducere româno-ungurească; după 1989, de 16 ani ne conduc udemeriştii. Motivul? Românii sunt laşi. La alegeri merg pe partide, dezbinaţi, iar ungurii deşi sunt minoritari, ei merg împreună cu şvabii şi ţiganii pe un singur segment UDMR-ist, făcându-şi toate jocurile. Apoi, împreună cu românii vânduţi pe un pumn de arginţi, uită de fraţii lor. Aşa s-a întâmplat şi la alegerile din 2004, când UDMR-ul a câştigat posturile de preşedinte al Consiliului Judeţean, primăriile din Satu Mare, Carei şi în alte localităţi reprezentative, ca în cele din urmă să aibă şi cei mai mulţi parlamentari.

În prezent UDMR-ul, susţinut cu fonduri din Ungaria, stăpâneşte toată sfera economică: industria, agricultură şi comerţul. Apoi cultura şi educaţia, mass-media precum şi alte mijloace de intoxicare. Prin retrocedări dubioase, cu rădăcini adânci în „STATUL ROMANO-CATOLIC ARDELEAN”, noi, românii sătmăreni vom rămâne fără spaţii de grădiniţă, fără şcoli generale şi liceale, colegii şi secţii ale unor universităţi. Ceea ce este şi mai grav, că se retrocedează spitale, policlinici iar în mediul rural, dispensarele şi căminele culturale.

Vreau să mai ştiţi fraţilor români că în judeţul nostru UDMR-ul mai domină judecătoriile, procuratura şi notariatele. Noi, românii refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi în urma criminalului Diktat de la Viena din 30 august 1940, am avut un proces politic cu preşedintele Consiliului Judeţean, Szabo Pistika pe care l-am câştigat abia după un an, printr-o hotărâre definitivă şi executorie. Stai şi te cruceşti. Preşedintele UDMR-ist refuză să o aplice. El este susţinut de Marko Bela, care l-a intoxicat pe primul-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, că românii refugiaţi cu părăsit Ardealul de Nord-Vest pe bază de cereri scrise. Dreptate-i asta? Aşa a fost?

Vreau să mai ştiţi că imediat după Diktat, în ziua de 5 septembrie 1940, Horthyi Miklos şi Teleki Pal, au sosit la Satu Mare şi-au dat o DECLARAŢIE virulentă împotriva românilor şi a evreilor. În urma acelei declaraţii a început calvarul. Bande de criminali unguri încadraţi în organizaţii paramilitare, au ucis 29 de români, 2157 au fost arestaţi, 2451 au fost bătuţi până la leşin şi supuşi unor chinuri groaznice. Au fost incendiate 897 de case, au fost dărâmare din temelii 5 biserici, 25 au fost devastate, 15 au fost închise, 35 transformate în magazii. Şcolile româneşti au fost desfiinţate, s-a interzis folosirea limbii române şi pe stradă. Toate aceste atrocităţi au determinat ca peste 30.000 de români să-şi părăsească locurile natale şi să se refugieze în România. Apoi, începând cu primăvara anului 1944, un număr de peste 40.000 de evrei au fost duşi în lagărele morţii naziste.

Doresc să vă aduc la cunoştinţă că în judeţul nostru în fiecare an, se fac ample serbări ungureşti, care, incită la maximum pe români. Ziua de 15 martie, să zicem că e ziua internaţională a ungurilor (?). Dar, ne scot sufletul cu sărbătorirea PARTIUMULUI. În anul 2006, pentru această manifestare anti-românească s-a alocat 75 de milioane lei, iar pentru cultura românească doar 25 de milioane. Apoi, cresc ca ciupercile statuile şi plăcile comemorative ungureşti. Cele româneşti sunt lăsate în paragină iar unele dispar discret. Dreptate-i asta? Trăim vremuri triste. Parcă se revine din nou la UNIO TRIUM NATIONUM. În anul 2007, se vor împlini 570 de ani de la duşmănoasa asociere îndreptată împotriva românilor. Vă rog să prezentaţi şi în revista „Dacoromania” acest aspect antiromânesc.

Doresc să mai ştiţi că nu a fost nici un moment de referinţă din Istoria Românilor la care românii sătmăreni să nu fi participat. Exemplul cel mai grăitor este faptul că, în anul 1601, Mihai Viteazul a poposit la Moftin, din 7 iulie şi până în 31 iulie, unde şi-a pregătit marea victorie de la Guruslău din 2 august 1601 împotriva lui Sigismud Bathoryi. Apoi, Simion Bărnuţiu şi Ioan Buteanu, şi-au urmat cursurile la Liceul Piarist din Carei. Grigore Maior este născut în Sărăuad. Memorandistul Coroianu s-a născut în Comuna Craidorolţ. Sora lui, Clara, mama lui Iuliu Maniu, s-a născut tot la Craidorolţ. Despre părintele dr. Vasile Lucaciu, unul din Apostolii Unirii Neamului Românesc şi făuririi României Mari, este suficient doar să-i rosteşti doar numele. A-şi putea să dau şi alte exemple de oameni vestiţi, cărturari şi preoţi care s-au jertfit pe Altarul Neamului Românesc.

Vă rog cu această ocazie să acceptaţi ca din colegiul de redacţie a revistei „Dacoromania” să fac şi eu parte. Periodic am să vă trimit materiale şi din judeţul Satu Mare.

În calitatea mea de preşedinte a „Asociaţiei judeţene Satu Mare a românilor refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940” voi îmbogăţi revista „Dacoromania” şi cu aspecte de pe aceste străvechi plaiuri româneşti. Fac această propunere pentru a contribui cu toată fiinţa mea la creşterea calitativă şi ştiinţifică a revistei. Aştept răspunsul vostru la propunerea făcută. Doresc să ne unim forţele şi unitatea noastră. Pot să fiu contactat şi la telefoanele: 0726687457, 0261877227.

Am scris aceste rânduri din fuga condeiului. Eu nu pot să scriu un material de două ori.

Mă opresc aici. Să dea Bunul Dumnezeu tuturor românilor să se simtă fericiţi şi liberi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Prof. dr. Ioan Corneanu

P.S. 1. Dacă veţi întreprinde anumite acţiuni pentru folosul Neamului să amintiţi şi Asociaţia refugiaţilor sătmăreni.

P.S. 2. În luna august 2006 ne vom întâlni la Cluj-Napoca toate asociaţiile refugiaţilor din Ardeal, Crişana, Maramureş şi Banat, pentru a ne constitui într-o asociaţie: „Victimele horthysmului 1940-1945”

P.S. 3. Am putea face o excursie de două zile în judeţul Alba? Când credeţi că ar fi mai nimerit?

(I.C.)