OFF… PENTRU POIMÂINE
De a-mi iubi țara și pământul,
Un drept imemoriabil de sfânt,
Pe care, voi, cei de poimâine,
N-o să-l mai aveți nicicând.
Spunând că e țara voastră,
Veți arăta în viitor un stick,
Veți vorbi despre criptoțara,
Aflată la distanță de-un clic.
Nu veți mai avea defel pământ,
Iar națiunea fi-va blamată,
Va fi înființată și o poliție, contra
Celor ce-și vor țara de-altădată.
O veți străbate cu pasul virtual,
Și o veți iubi în contumacie,
România va fi istorie recentă,
Văduvită de propria geografie.
Veți umbla cu regrete tardive,
Și asta în fosta voastră casă,
Veți plăti chirie pe aerul respirat
Și impozit pe priveliștea frumoasă.
Veți plăti taxă pe limba română,
Pe dulceața de miere, sine die,
Amendă pe Eminescu și obligația,
De a-l înghesui în amnezie.
Veți blama tot ce-a fost cheag, Aplaudând orice este scursură,
La schimb cu ochelari de cal
Și-o porție dublă de botniță la gură.
Veți fi liberi cât de lungă-i lesa,
Ce vă-ngăduie pe lângă abator,
Să fiți chibiți la țara-njunghiată,
Și imuni la strigătul de ajutor.
Veți fi cu toți cu cip și cu cirip,
Fără identitate, buni de-njugat,
De veți fugi de voi înșivă,
În mâine…le, de pe acum amanetat.
Răzvan Ducan
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr