Pagina principala / Istoric / 22 martie 1875 – Ordin de interzicere în școli a unui manual românesc privind istoria Transilvaniei

22 martie 1875 – Ordin de interzicere în școli a unui manual românesc privind istoria Transilvaniei

La 22 martie /aprilie 3 1875, la Budapesta era dat ordinul ministrului ungar al Cultelor şi Instrucţiunii publice, Agoston Trefort, prin care se interzice utilizarea în şcoli a unui manual românesc privind istoria Transilvaniei. Pentru acest personaj sinistru, antiromân, conducerea UDMR a orașului Carei a schimbat numele străzii ,,Spicului,, cu numele său. 

Alături de Albert Apponyi, Agoston Trefort a fost unul dintre inițiatorii celei mai ample campanii de deznaționalizare a naționalităților nemaghiare la nivelul Ungariei și a teritoriilor înglobate Ungariei în timpul dualismului și absolutismului austro-ungar. Nu spunem minoritățile nemaghiare, pentru că însumate, naționalitățile nemaghiare însumau de câteva ori numărul real al populației maghiare, chiar și cel “oficial” măsluit prin recensăminte  mincinoase.

Corespondența sa cu liderii intelectuali ai naționalităților nemaghiare din învățământ demonstrează o monitorizare atentă, de tip polițienesc, a fenomenelor culturale și identitare din învățământul nemaghiarilor. Iată de pildă la 3 martie 1878 ce-i reproșa Agoston Trefort, ministrul ungar al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, mitropolitului român de la Sibiu:

“Intervenirea nu întârzia în deosebi când un învăţător îşi permitea să participe la manifestări naţionale, ca bună oară: sărbătorirea în Ardeal a căderii Plevnei: în 1877, — cum se vede din scrisoarea lui Trefort (din 3 Marie 1878, Nr. 306 Pr.) cătră mitropolitul român de la Sibiu. Scrisoarea ministerială constată că la Câmpeni şi în birtul de la Sohodol, cu prilejul căderii Plevnei, s-au ținut demonstrații, contrare: „patriotismului“, în 14 şi 15 Decemvrie 1877, în zilele acelea — scrie ministrul — participanții, în stare de beție („ittas allapotban“) au rostit toaste anlipatriotice, pentru România, pentru muscali (?), pentru principele Carol, și pentru — 1848 (1). In ambele localităţi, aceiași indivizi, au organizat demonstraţii, au tulburat liniştea cu lovituri de
treascuri, cu muzică şi cântare şi cu strigăte, şi au comis excese, asupra “cărora tribunalul de la Alba-lulia a pornit cercetare. La demonstraţii a luat parte, ca actor principal, şi învățătorul gr. or.. „Talade luon“ (va fi: Ion Palade).”

Măsurile agresive prin care se efectua maghiarizarea forțată erau diverse, însă cele mai eficiente mijloace au fost legile școlare emise de parlamentul Ungariei începând cu anul  1882, legea scolara “Trefort”, care accentueaza maghiarizarea învățământului secundar (1879, 1883) și în 1907, legea scolara  “Appony” prin care se prevedea (articolul 12) ca guvernul maghiar are dreptul de a inchide orice scoala românească “daca aceasta era reclamata de interese superioare de stat” si daca învatatorii nu erau dispusi sa întărească în elevi spiritul de atasament pentru patria ungurească.

Contele Trefort a initiat actiunea sistematică de maghiarizare fortata a nationalitatilor “nemaghiare” din Ungaria si Transilvania, printre măsurile sale fiind si monitorizarea folosirii si răspândirii cărtilor sau manualelelor românesti interzise, catalogate ca fiind antipatriotice. Exista dovezi ale unei corespondente prin care Trefort îl soma pe episcopul unit de Lugoj, Vasile Mihalyi, că fusese informat pe cale confidentială de folosirea unor manuale antipatriotice în scolile confesionale unite din comitatul Caras.

Incă de dinainte de a fi votată prima lege scolară a lui Trefort, autoritățile maghiare catalogaseră sute de cărti care trebuiau interzise românilor din Ungaria si din Transilvania. Pe această listă figurau atât traduceri ale unor lucrări din literatura universală cât mai ales foarte multe cărti în limba română. Autoritățile maghiare urmăreau să limiteze cât mai mult contactul românilor din Crisana de Vest si Transilvania cu românii din celelalte provincii care nu se aflau sub controlul si influenta Austro-Ungariei.

Procesul deznationalizării devenise atât de avansat, încât doar după două generatii, existau unii dintre cei mai înversunati adepti ai maghiarizării fortate, chiar printre cei proaspăt maghiarizati. Comunități întregi de români si de alte nationalități nemaghiare, care trăiseră până atunci în liniste printre români, au fost maghiarizate în totalitate. Existau putine cai de scapare; copiii îți erau luati din sânul familiei, fortati să învete si să vorbească numai limba maghiară, erau îndoctrinati să-si urască originile nemaghiare si să devină loiali statului maghiar si să aibă constiinta că apartin nației ungare.

Glasul.info