Sfântul Ilie

• publicat la: 19 iulie 2010
Sfântul Ilie

La data de 20 iulie, se sărbătoreşte ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă.

Sfântul şi marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Tradiţia apocrifă, care a transmis aceste detalii despre naşterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron şi deci era preot.

Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacăra, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Încă din copilărie, ţinea strict toate poruncile Legii şi se ţinea în permanenţă în faţa lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat şi rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul şi făcură din el modelul vieţii mănăstireşti.

A activat în Regatul de Nord, în timpul regelui Ahab. Acesta s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit şi pe el să cadă în idolatrie; lipsa de pioşenie şi depravarea predecesorilor săi ajunse la culme. Încurajat de soţia sa, respingătoarea Izabel, el îi persecuta pe Prooroci şi pe toţi oamenii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu şi se închina idolilor Baal şi Astarte.

Văzând Ilie atâta rătăcire de la dreapta credinţă şi atâta orbire şi intunecare, umplându-se de râvna dumnezeiască, s-a dus inaintea lui Ahab şi după ce l-a mustrat pentru nebunia şi idolatria lui, l-a ameninţat, atât pe el, cât si pe poporul cel orbit şi inşelat de el, că vor fi pedepsiţi cu mare grozăvie de către Dumnezeu: “In aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie!”. Odată cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul şi s-a făcut seceta mare, incât nici o picătură de ploaie sau rouă n-a căzut de sus pe pământ timp de trei ani şi jumătate. Apoi, a urmat nerodirea pământului, lipsa de hrană şi foamete in tot poporul, incât sufereau şi oamenii, dar şi dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea.

Din această cauză, proorocul Ilie a fost nevoit să stea ascuns până au trecut anii de secetă.

Ascunzătoarea sa a fost mai intâi aproape de un pârâu. Acolo a fost hrănit de corbii care-i aduceau zilnic pâine. A stat şi in casa unei văduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hrănit minunat, căci bruma de făină şi ulei ce avea acea văduvă, s-a ajuns tot timpul cât a fost găzduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat şi copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab şi soţiei sale că vor muri de moarte infricoşătoare, ceea ce s-a şi intâmplat. Sfântul n-a murit, ci s-a inălţat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci când e prăznuit..

Minunile pe care le-a făcut in timpul vietii sale l-au trecut in rândul sfinţilor.

Santilie şi dracii Sfântul Ilie, sfânt războinic al calendarului crestin, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor şi fulgerelor. Ca şi aceştia, el mâna un car de foc in timpul furtunilor şi işi trimite fulgerele către diavoli şi păcătoşi. La trăsura sa sunt inhămaţi doi sau patru cai albi, inaripaţi. Acolo, pe cer, Sfăntul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera şi trăzneşte. Speriaţi, dracii se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streaşina caselor, in turlele bisericilor şi chiar in corpul unor animale, in special câini şi pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat şi ar fi trăsnit atât de puternic, incât plesnea copilul in pântecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lăsat ciung de mâna dreaptă, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua să alunge dracii şi să-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mâna stângă.

Este bine ca in vreme de furtună, ferestrele şi uşile caselor să nu fie lăsate deschise, ca să nu se poată strecura vreo spurcăciune de drac inăuntru şi casa să fie trăsnită. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine să nu ai la casă acest lemn, ori să te adăposteşti sub carpen. In vreme de furtună, este bine să stai la luminişuri si mai bine să te plouă, căci la adăposturi toti dracii trag. Trebuie să-ti faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul in mână: “Ilie, in toate să dai, dar in cruce nouă să nu dai! ”

Datini şi credinte româneşti

In ajunul zilei Sfântului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semănată cânepa, se dezbracă de cămăşi şi după ce se tăvălesc goale prin cânepă, se imbracă repede şi merg acasă să se culce. Dacă peste noapte vor visa cânepa verde, este semn că la măritiş vor lua flăcăi de bărbati; dacă insă vor visa cânepa uscată, se vor mărita după oameni bătrâni.

La revărsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasă şi se puneau la uscat la umbră, pe prispă sau in cămară. Se culegeau şi alte plante, considerate bune pentru vrăji si farmece; odată uscate, acestea erau stropite cu sângele unui cocor, tăiat chiar deasupra lor. Astfel “menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrăjitoare.

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserică busuioc şi-l pun la iconostas. La sfârşitul slujbei, il iau şi ii dau foc, iar cu cenuşa lui se freacă in gura copiii, când au bube. Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până in această zi. Dacă va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi.

In ziua Sfântului, jertfelnicul de la biserică este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserică lapte şi vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intâi la biserică, pentru că există credinţa că numai aşa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă nu se pastrează această datină, cel ce mănâncă mere inainte de Sf. Ilie, va culege veşnic mere pe lumea cealaltă, dar când va incepe să le mănânce, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart şi porumb fiert, dar şi farfurii cu mâncare, impodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vară, legate cu lână roşie, sunt şi cănile pline cu apă. Inaintea acestei sărbători se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Lasati un comentariu