România, centru global pentru traficul de fiinţe umane

• publicat la: 8 februarie 2011
România, centru global pentru traficul de fiinţe umane

Ţara noastră a devenit un important punct de tranzit pentru traficul de persoane în Uniunea Europeană.

Victimele sunt aduse aici din destinaţii precum Honduras, Afghanistan, Congo sau China, iar apoi trimise mai departe în Europa Occidentală, susţine David Batstone, cofondator şi preşedinte al organizaţiei “Not For Sale”, care luptă împotriva traficului de persoane şi sclaviei, într-un articol postat pe site-ul CNN.
Deşi legile din România interzic oficial orice formă de trafic de persoane, poziţionarea geografică strategică a ţării o transformă într-o sursă, punct de tranzit, dar şi ţară de destinaţie pentru traficul de fiinţe umane. În plus , aderarea la Uniuninea Europeană în 2007 a adus o relaxare a regimului la graniţă, sporind astfel atracţia traficanţilor internaţionali, explică Batstone.
El menţionează că raportul pe 2010 privind traficul de persoane întocmit de Departamentul de Stat american relevă faptul că reţelele de crimă organizată vizează şi cetăţenii români pentru exportul de fiinţe umane în alte ţări europene.

Traficanţii folosesc de obicei acte de identitate false şi mituiesc personalul de frontieră pentru a permite trecerea. Ei forţează apoi victimele să lucreze în agricultură sau fabrici, să se prostitueze sau să cerşească.
Batstone susţine că organizaţia pe care o conduce a indentificat România drept un centru internaţional pentru sclavia modernă, anul trecut intervenind în aproape 140 de cazuri de trafic persoane.

In general, politia locala ignora aceste infractiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente, afirma Batstone. In 2009, guvernul Romaniei a diminuat rolul Agentiei Nationale Impotriva Traficului de Persoane si a alocat fonduri insuficiente pentru ajutorarea victimelor sau pentru programele de prevenire, astfel ca de asistarea acestora se ocupa de cele mai multe ori organizatiile non-profit.

Potrivit lui Bastone, autorităţile din România susţin că, în urmă cu doi ani, un om de afaceri libanez, Hassan Awdi, a convins 13 bărbaţi şi femei din Honduras să vină în România sub pretextul că îi va ajuta să le găsească un loc de muncă. După ce au ajuns în ţară, oficialii români susţin că Awdi le-ar fi confiscat paşapoartele şi i-a forţat să muncească într-o fabrică la carea deţinea acţiuni fără să-i plătească.

Într-un final, cele 13 persoane au reuşit să fugă, însă s-au trezit într-o ţară străină, fără documente şi fără un adăpost deasupra capului. Organizaţia “Not for sale” a intervenit, oamenii primind ajutor din partea autorităţilor române. Victimele au fost repatriate, însă Awdi a fost acuzat de multiple infracţiuni, printre care şi traficul de persoane, însă încă nu a apărut în faţa justiţiei, scrie Bastone.

Tot David Bastone susţine că, în general, poliţia română ignoră aceste infracţiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente. În 2009, guvernul Romaniei a diminuat rolul Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane şi a alocat fonduri insuficiente pentru ajutorarea victimelor sau pentru programele de prevenire, astfel că de asistarea acestora se ocupă de cele mai multe ori organizaţiile non-profit.

Problema traficului de carne vie, conchide autorul, nu este nicidecum una strict românească, ci una europeană. Iar flagelul în care România a devenit un nod principal nu va dispărea atât timp cât guvernele europene nu vor face din lupta cu sclavia modernă o prioritate.

sursa jurnalul.ro

Lasati un comentariu