Gânduri închinate mamei
Pe măsură ce ne apropiem de luna martie, simțim cum se apropie primăvara atât de așteptată, gândul ne zboară la bunică, la mamă, la soră sau la soție sau la altă fiinţă iubită. 8 Martie bate la uşă și vrem să nu îl lăsăm să treacă pe lângă noi ca o zi obișnuită. Așa că am scris o scrisoare mamei.
Dragă mamă,
Nu am să-ți cumpăr flori sau altceva anul acesta. Anul acesta vreau să-ți dăruiesc un gând, sau mai multe. De când am început să conștientizez prezența ta mi se păreau toate firești. Mi se părea firesc să-ți sacrifici nopțile pentru că șosetele mele trebuiau cusute, ba mai trebuia cusut și un nasture. Mâine dimineață, când mă trezeam eu trebuia să am sendvișul în ghiozdan, micul dejun pe masă și uniforma călcată. Îmi plăcea căldura sobei iarna, dar am aflat târziu că lemnele trebuiau puse pe foc, iar focul aprins. Hainuțele tricotate sau croșetate de tine le purtam cu mare plăcere, dar nu știam că ele se traduceau în alte nopți nedormite de tine.
Când suferințe tinerești îmi înlăcrimau ochii, mîna ta crăpată de muncă le uscau imediat, iar îmbrățișarea ta le făceau mici, mici de nu mai știam de ce am plâns. Bucuriile… Ah! Bucuriile căpătau intensitate astronomică atunci când le împărtășeam cu tine. Zburam. Lumea întreagă era la picioarele mele căci sprijinul meu erai tu. Un sprijin necondiționat, mă iubeai și mă întăreai doar pentru simplul fapt că existam.
Fiorii primei iubiri înăbușiți în suspinele primei dezamăgiri i-ai retrăit alături de mine și, fără cuvinte, fără bagheta magică, ai fost zâna bună care mi-a readus zâmbetul în privire.
Ti-am mulțumit de multe ori pentru masă, pentru o haină nouă pe care mi-o doream, o excursie sau o tabără pentru care ai făcut mari sacrificii să mi le oferi, dar nu ți-am mulțumit niciodată pentru toate cele mai sus înșirate care m-au făcut OMUL care sunt astăzi. Și, pentru că nu vreau ca timpul să treacă pe lângă mine, îți mulțumesc acum. Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat cuvântul TREBUIE, îți mulțumesc pentru că m-ai învățat SACRIFICIUL și DĂRUIREA DE SINE și, mai ales, îți mulțumesc că m-ai învățat IUBIREA.
Sărut mâna, mamă! Mulțumesc pentru toate lucrurile pentru care nu ți-am mulțumit niciodată!
Lansez o invitație tuturor celor care vor să transmită un mesaj bunicii, mamei, sorei, iubitei sau soției să o facă, lăsând un comentariu la acest articol.
Nicoleta Latiş
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de gabi la 7 martie 2012 - 07:35
Felicitari Nicoleta
Trebuie sa invatam sa multumim pentru tot ceea au facut pentru noi, pana ii avem alaturi ne simtit ocrotiti si iubiti, cu totii stim ca dragostea de mama nu se poate compara cu nimic altceva, nici nu poate fi inlocuita cu nimic asemanator.
Doresc o viata lunga si fericita pentru fiecare mama si femeie care citeste acest articol.
de Nicoleta Latis la 7 martie 2012 - 08:31
Multumesc pentru felicitari, Gabi,dar nu mie trebuie sa-mi adresati multumirile si felicitarile. Am deschis o oportunitate de a multumi public femeilor care inseamna ceva in viata noastra. Mi se pare un gest de mare respect pentru bunica, pentru mama, pentru sora, iubita si/sau sotia care in mod firesc se sacrifica pe ele sau timpul lor pentru ca noi, cei din familie sa avem caldura unui camin ce, de cele mai multe ori nu inseamna valori materiale, ci un suflet cald, un umar de sprijin.