Pagina principala / Opinii / Actorul Istvan Teglas: Românii au un fel de căldură

Actorul Istvan Teglas: Românii au un fel de căldură

Actorul Istvan Teglas, unul dintre actorii tineri de succes din România, a vorbit pentru Ziare.com despre motivele pentru care preferă să rămână aici, in ţară, despre cum e să apari nud intr-un spectacol, despre cât de greu este să aduci oamenii la reprezentatii si nu in ultimul rând despre motivele pentru care a ales să facă teatru.

Pentru cei care nu il cunosc, Istvan Teglas este unul dintre tinerii actori foarte apreciati in România. De sase ani, de când s-a mutat din Târgu Mures in Bucuresti, a jucat in sute de reprezentatii artistice, de dans si teatru.

A crescut in Targu Mures si vine dintr-o familie de maghiari. Cu toate acestea, la scurt timp după ce si-a terminat studiile in limba maghiară, Istvan a invăţat repede sa joace si in limba română. Acum spune ca, in ciuda neajunsurilor, nu ar parasi România pentru Ungaria sau altă tara, pentru simplul motiv că aici oamenii sunt mai calzi.

Tu, in copilărie, ai crescut intr-un mediu exclusiv maghiar. Cum ti-a fost să te adaptezi la limba română? Cum ai putut să o inveti perfect astfel incât să poti juca teatru?

A fost greu. Când am crescut nu s-a vorbit româneste in jurul meu deloc. Doar la scoală, la ora de limba română. Să inveti si să te adaptezi la o alta limba e usor. Mai ales daca traiesti intr-un loc in care se vorbeste acea limba. Mai greu este sa ajungi sa o vorbesti pe scena.

Ai avut ajutor profesionist? Ai facut pregătire cu un profesor?

A vorbi pe scena si a vorbi in mod uzual sunt doua lucruri total diferite. Nu am luat oficial ore dar este adevarat ca am cerut ajutorul unor oameni care chiar m-au ajutat si am lucrat cu ei. Dar nu am luat ore in mod oficial. Aveam nevoie de cineva care sa ma faca sa ma aud vorbind.

De ce ai ramas in România? Aveai posibilitatea să pleci in Ungaria sau in alta tara din Europa?

In Ungaria nu m-as fi dus. In Ungaria, daca nimeresti intr-un loc bun si ai cat de cat talent, ai conditii. Nu din cauza teatrului sau a dansului nu m-am dus. Nu conditiile m-au interesat neaparat. Ci mai mult m-a interesat ca om, sa fiu undeva unde simt ca e ceva aproape de mine.

Am fost si in alte tari unde m-am dus cu un proiect sau cu un spectacol si am stat mai mult, o luna sau chiar doua. Am si jucat in alte tari, am jucat in Elvetia. Am jucat in limba engleza. Dupa aia am jucat si intr-un spectacol la New York dar care a fost creat aici in Romania de o coregrafa americana.

Am jucat in mai multe orase din tara si apoi am mers la New York unde am stat o luna. Adica, eu m-as fi dus (in alte tari n. red.) dar nu m-am simtit confortabil. Adica te duci undeva, intr-o tara, intr-un loc, dar simti oamenii, simti cum iti este in mijlocul lor.

Romania a fost cel mai aproape, am senzatia ca aici oamenii au un fel de caldura, daca nu chiar ceva mai mult, iar eu pe unde am umblat am dat peste prea multa raceala. Cu toate ca si eu contin un pic, mai ales ca si eu sunt ungur si am o chestie de genul asta. Cred ca mai mult am fugit de mine ca sa nu dezvolt partea aia rece, sa caut partea asta mai calda, mai umana.

In ultima vreme au aparut in prim plan mai multe scandaluri legate de relatiile dintre romani si ungurii din Romania. Ti se par justificate aceste schimburi dure de replici?

Nu vad niciun motiv. Dar nici nu sunt foarte bine informat cu privire la aceste scandaluri. De aceea ma gandesc ca poate ei or fi avand vreun motiv. Nu stiu.

Tot ce stiu este ca eu am fost si aici, si acolo. Intre oameni am stat. Eu nu am avut o problema personala niciodata. Este o falsa problema.

De ce teatru? Meseria te-a ales pe tine sau tu ai ales scena?

Cred ca de multe ori am ales teatrul. Dar de multe ori m-a ales si meseria, daca ma gandesc mai bine. In copilarie, spre exemplu, m-am trezit intr-o trupa de teatru. Nu mai stiu in ce clasa eram, dar eram foarte mic, asta tin minte, si jucam intr-un spectacol de teatru de papusi si eram personajul principal. Aveam o oaie sau ceva pe mana si ea se plangea ca s-a ratacit.

Apoi am intrat intr-o trupa de teatru a scolii, de amatori, evident. Tin minte ca, in ultima zi inainte de spectacol, nici nu m-am dus la repetitii. Eram in generala si eram la strand. Au venit dupa mine la strand sa ma aduca. Si am zis ca nu vin. A doua zi am mers direct la spectacol. Si a iesit foarte bine.

Eram ars tot la fata. Jucam rolul unui print. Un print ars pana la urma (rade). Apoi a venit trupa de dans. Si cu ei chiar am fost la festivaluri. Si dupa aia, dupa liceu, am zis – pai, ce pot sa fac? Atunci mi s-a parut ca teatrul era cel mai accesibil pe moment asa ca am ales facultatea de teatru. Am terminat facultatea si apoi am fost angajat doi ani in diferite teatre.

A fost usor sa te angajezi apoi?

Pai, pe vremea aia, mai ales ca eram in provincie la Targu Mures, in 2004-2005, cred ca a fost mai usor sa ma angajez. Plus ca noi acolo am intrat la facultate douazeci si ceva de oameni si am terminat 18. Ma rog, cam toti s-au angajat.

Era un pic altfel pe vremea aia si ma gandesc ca in provincie e mai usor sa te angajezi. Bine, acum e mai greu decat atunci. Si dupa ce am lucrat doi ani ca angajat am zis ca nu e ok, ca vreau altceva. Si atunci am inceput sa lucrez la un spectacol de miscare.

Deci ai preferat miscarea in locul teatrului?

Nu neaparat, daca m-as fi regasit in tearu cum m-am regasit in acest spectacol de miscare probabil ca as fi ales teatrul. Oricum, eu nu am zis ca nu mai vreau teatru am zis ca vreau altceva. Toata chestia asta a durat in jur de doi ani, dupa care iar am ales sa ma duc la teatru. In perioada asta deja venisem in Bucuresti, din Targu Mures.

As fi vrut sa fac acest spectacol de miscare in continuare dar, din pacate, astfel de spectacole nu se fac atat de des incat sa poti sa trAiesti din asta. De aceea spun ca am ales de mai multe ori teatrul. Acum fac ceea ce mi se propune, indiferent de gen, ceea ce mi se pare interesant de facut si care cumva ma solicita si pe mine.

continuare in ziare.com