Pagina principala / Opinii / Brătienii, o valoare a neamului românesc

Brătienii, o valoare a neamului românesc

Urmare a materialelor denigratorare apărute în ziarul al cărui unic redactor este  consilierul personal al primarului UDMR Kovacs Jeno, la adresa  familiei Brătienilor,personalităţi de seamă din istoria României,am primit spre publicare un material de la Muzeul Judeţean Satu Mare.

Nu este pentru prima dată când publicaţia respectivă lansează tot felul de atacuri la adresa românilor şi a istoriei acestora.De această dată,atacurile sunt consecinţă a solicitării formaţiunii liberale de a amplasa în municipiul Carei un bust al marelui om de stat Ionel Brătianu,de la a cărui naştere se vor împlini 150 de ani în data de 20 august 2014.

Brătienii, o valoare a neamului românesc

 

Patriotism luminat, demnitate, curajul în faţa viiturilor istoriei pot fi câteva dintre însuşirile ce pot caracteriza familia Brătianu şi rolul acesteia în făurirea statului român modern. Vizionarismul politic al lui Ion C. Brătianu, statornicia lui Ionel Brătianu, protectionismul economic al lui Vintilă Brătianu ori martiriul din temniţele comuniste al lui Gheorghe Brătianu dau mărturie peste timp despre organicitatea acestei familii în istoria României.

Veche familie de mici boieri din zona Vălşanului, situată în partea de nord a ţinutului argeşean, familia Brătianu va creşte treptat ca influenţă, impunându-se ca un actant politic de prim rang în nucleul familial boieresc de secol XIX.

Primele informaţii referitoare la Brătieni le întâlnim în secolul al XVI-lea, când hrisoavele vremii amintesc familia între numeroşii boieri mărunti ai Argeşului. Astfel, dintr-un document al anului 1508 aflăm de recunoaşterea dreptului de proprietate asupra jumătate din satul Brătieni oferit de domnitorul Mihnea cel Rău catre Neagoe şi fiilor acestuia, Neag şi Brătian. La 1526 este pomenit de asemenea un stramoş al familiei, un anume Mogoş din Brătieni, posesorul moşiei. Importanţa familiei a crescut şi printr-o serie de alianţe matrimoniale cu diferite ramuri nobiliare ale Ţării Româneşti.

În ceea ce priveşte statul român modern, istoria nu poate face abstracţie de aportul adus de familia Brătianu istoriei românilor. Încadrată curentului liberal (însa cu anumite particularitaţi ce vor deosebi liberalismul românesc de cel occidental) extins după 1848 în majoritatea regiunilor europene, familia Brătianu va deveni sinonimă cu liberalismul românesc îndeosebi prin cele două figuri tutelare: Ion C. Brătianu  si Ion I.C. (Ionel) Brătianu.

Ion C. Brătianu

Ion C. Brătianu s-a născut în tumultosul an 1821 drept al cincelea copil al stolnicului Constantin Brătianu. A fost implicat activ în majoritatea mişcarilor inovatoare politice ale secolului XIX, „Revolutia de la 1848”, „Unirea Principatelor” ori succesele în obţinerea independenţei de stat, precum şi în aducerea în ţară a principelui Carol I. Tot de numele lui se leagă şi unificarea în 1875 a diverselor facţiuni liberale într-o singură formaţiune politică: Partidul Naţional Liberal. Familie înstărită, Brătienii nu au ezitat să aloce un procent însemnat din avere în beneficiul intereselor românesti, I.C. Brătianu vânzându-şi o parte din latifundiile pe care le deţinea (Lereşti, Mălureni, Pleşoi) pentru a stabiliza amumite sectoare ale finanţelor ţarii.

I.G. Duca, fost lider al PNL în perioada interbelică, avea să scrie despre I.C. Brătianu urmatoarele: „A dominat şi epoca şi pe contemporanii săi prin minunatul complex al însuşirilor lui. El era totodată idealist şi realist, cumpătat şi îndrăzneţ, autoritar şi seducător, modest când era vorba de el, mândru şi intransigent, când era vorba de ţara lui. A vrut Unirea Principatelor, s-a împlinit. A vrut independenţa, a prezidat-o. A vrut dinastie străină, a adus-o în ţară. A vrut organizarea Regatului, a făcut-o”. Viziunea politică a lui Ion C. Brătianu a fost dusă  mai departe de fiii acestuia: Ionel, Vintila si Dinu, toţi fideli crezului tatălui lor şi blazonului familial.

Ion I.C. Brătianu

Fiul cel mare, Ion. I. C. (Ionel) Brătianu, a fost principalul continuator al proiectului de ţară iniţiat de tatăl său, acesta reuşind să-şi lege numele mai ales de realizarea idealului national din 1918, întregirea sub o singură cârmuire a tuturor provinciilor româneşti. De profesie inginer, vizionar şi curajos, cel care prin personalitatea lui puternică a înclinat decisiv balanţa în intrarea României în război de partea Antantei pentru eliberarea Ardealului, Ionel Brătianu, pe lângă înfăptuirea unitătii naţionale, a susţinut şi o sumedenie de reforme liberale ale timpului cum ar fi Constituţia din 1923, împroprietărirea ţăranilor, votul universal, învăţământul obligatoriu  precum ţi alte reforme de nu mai mică importanţă ce au consolidat statul român. A fost un foarte bun prieten al sătmărenilor graţie relaţiei foarte apropiate cu Teofil Dragoş, care a şi pus bazele primei organizaţii a PNL din Transilvania la Satu Mare în anul 1919. Ministrul Franţei la Bucuresti în perioada de dupa încheierea Primului Razboi Mondial îl descria în felul următor: „Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei trei mari Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari”.

Conacul principal al familiei şi refugiul Brătienilor în vremuri de reflecţie se găsea la moşia de lânga Florica, din Argeş, domeniu ce va creşte şi va înflori treptat, în strânsă legătură cu starea familiei. Dezvoltarea României era înţeleasă de Brătieni în sens organic, un progres măsurat dar continuu, fără salturi bruşte. De altfel, în urma unei interpelări parlamentare în 1909, Ionel Brătianu avea să spună „Moşul meu a făcut o casă cu o pivniţă şi patru camere. Tatăl meu a mai adăugat opt camere. La rândul meu am mai adăugat şi eu şi sper că şi generaţiile viitoare (…) vor mai adăuga şi ele ceva. Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român”.

Este aproape natural ca într-o societate democratică precum cea românească interbelică, astfel de lideri politici să trezească sentimente ostile din partea opoziţiei. În ciuda unor atacuri mediatice, de multe ori împinse la limita bunului simţ, Brătienii şi-au câştigat un loc de cinste în istoria României modernă, ei meritând mult mai mult respect din partea contemporanilor noştri. Este foarte trist să vezi cum, astăzi, unii lideri se inspiră doar din atacurile murdare de presă la adresa Brătienilor şi nu din meritele incontestabile ale acestor personalităţi care ar trebui să inspire un respect deosebit pentru ceea ce au făcut ei în serviciul patriei.

Marius Baloş

Claudiu Porumbăcean

Muzeul Judeţean Satu Mare

comentarii