Pagina principala / Opinii / Să mai înțelegem un pic din criza grecească

Să mai înțelegem un pic din criza grecească

A înțeles ceva Europa din criza grecească? Dar românii? Timp de câteva săptămâni, cazul a fost comentat cu patimă, dar, de cele mai multe ori, simplificat, schematizat și redus la paradigma greci vs. creditori. Pentru a ieși un pic din încrâncenarea disputei, România Curată (traducere de Andrei Macsut) vă propune o anchetă publicată de prestigioasa publicație germană Der Spiegel, în urmă cu patru ani. Direcția înspre care se îndrepta țara era mai mult decât evidentă, dar, la fel de evident era că vinovăția nu își avea exclusivitatea într-o singură parte. Într-un singur an (2009), exporturile Germaniei în Grecia se cifrau la 6,7 miliarde de euro, în timp ce importurile erau de doar 1,9 miliarde de euro. E o cifră a cărei explicație nu se găsește doar în competitivitatea produselor și serviciilor germane, comparativ cu cele grecești…

Corupţia exuberantă din Grecia este unul dintre motivele pentru care economia ţării este într-o stare atât de deplorabilă. Companii germane au profitat de sistem ani în şir pentru a-şi asigura afaceri bănoase.

Miza şi fakelaki sunt lubrifierea care face economia Greciei să meargă lin. Fakelaki – în traducere liberă „pliculeţ mic” – este o plată pe care grecii o fac atunci când au nevoie de tratament la doctor sau au probleme cu un auditor. Miza, pe de altă parte, înseamnă bani care nu încap într-un plic şi necesită ceva mai mare, cum ar fi o valiză, sau bani care trebuie depozitaţi într-un cont aflat într-unul dintre multele paradisuri fiscale ale lumii. Fără miza – adică mită – aproape nicio companie străină nu ar face afaceri în Grecia. Contractele mari cu statul sunt mai ales înclinate spre miza.

Asemenea afaceri permit adesea ca milioane de euro să se scurgă prin corporaţii din întreaga lume şi să revină în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor publici, armatei şi politicienilor. Între timp, plăţile sunt de obicei declarate ca fiind comisioane pentru negocierea contractelor. Iar industria germană este unul dintre marii jucători de miza.

Afaceri foarte bănoase

Germania este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Greciei. Anul trecut (2009 – n.r.), Germania a exportat către Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde de euro (8,5 miliarde USD), comparat cu importuri de numai 1,9 miliarde de euro. Însă ce metode au fost folosite pentru a obţine acest enorm surplus?

Conform Comisiei de Valori Mobiliare şi Schimb a Statelor Unite (US Securities and Exchange Commission) de exemplu, constructorul auto german Daimler a plătit miza în ultimii ani pentru a deschide drumul pentru livrări de maşini către Grecia. Se pare că şi operatorul naţional de căi ferate al Germaniei, Deutche Bahn, a recurs la mită pentru a câştiga un contract pentru construirea metroului în pregătirea Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004. Pentru a încheia contractul s-ar fi dat o sumă de şase cifre unui decident grec printr-un consilier. Transparency International plasează Grecia printre cele mai corupte ţări din Europa. Asemenea afaceri sunt foarte bănoase – chiar şi cu miza. „Oricine dă mită pentru a obţine un contract cu statul îşi poate burduşi buzunarele cu nişte milioane în plus” a declarat un investigator. „Preţurile excesive sunt desigur suportate de contribuabili”. Acest om ştie despre ce vorbeşte – de ani de zile investighează scandalul de corupţie Siemens, în care o sumă de opt cifre a fost sifonată în schimbul unor câştiguri în Grecia. Ramura Siemens din Atena se pare că s-a bazat pe asemenea sume pentru a-şi alimenta afacerile din Grecia până în anul 2006. Acestea au inclus contracte cu fosta firmă de stat de comunicaţii OTE, contracte pentru tehnologii de monitorizare sau securitate în vederea Jocurilor Olimpice din 2004, precum şi contracte pentru metrou.

Fonduri negre masive

Investigatorii scandalului Siemens au descoperit că ramura din Grecia a firmei avea nevoie de un fond negru anual de aproximativ 15 milioane de euro. Numai pentru a-şi asigura contractul OTE în valoare de 500 milioane de euro, firma se pare că a plătit miza de 35 milioane de euro la finalul anilor ‘90. La sediul Siemens din Munchen s-a vorbit ani la rând în termeni de admiraţie despre ramura lor din Atena – nicio altă subsidiară nu avea rezultate atât de impresionante.

Chiar şi politicieni din Atena ar fi beneficiat de pe urma înţelegerii. Conform declaraţiilor făcute de directori ai companiei implicaţi în afacere, până la 2% din veniturile diviziei de telecomunicaţii Hellas Siemens se plătea celor două mari partide politice, Mişcarea Socialistă Panhelenică (mai bine cunoscută ca PASOK) şi partidul conservator Noua Democraţie. În Atena nu se ştie niciodată cine va fi la putere şi pentru cât timp. Ambele partide au negat acceptarea plăţilor.

Şi industria germană de apărare a fost se pare la fel de activă în Grecia precum Siemens. Conform estimărilor, Atena cheltuie între 3 şi 4 miliarde de euro anual pe importuri de armament – o sumă absurdă pentru o ţară atât de mică. Fabricanţii germani de armament au profitat cel mai mult de pe urma acestor vânzări. Numai între 2004 şi 2008, aceştia au livrat cam o treime din importurile Greciei pentru apărare.

integral pe romaniacurata.ro