Pagina principala / Opinii / Scrisoarea Pruncului Isus

Scrisoarea Pruncului Isus

Dragul meu suflet,

şi în acest an a trecut data zilei mele de naştere, Sf. Crăciun, în toţi anii se face o mare sărbătoare, iar în acest an a fost la fel. În aceste zile oamenii fac multe cumpărături, au fost nenumărate reclame la radio şi TV. Cu adevărat, deja de mulţi ani oamenii au început să sărbătorească ziua mea de naştere. În primii ani părea că au înţeles cât am făcut eu pentru ei, dar azi, mulţi ignoră motivul care e cauza sărbătorii.

Oamenii se adună şi se distrează, fără să ştie despre ce e vorba. De exemplu, anul trecut au făcut o mare sărbătoare în onoarea mea, dar au uitat să mă invite. Sărbătoarea era în onoarea mea dar când a început marea zi, m-au uitat pe dinafară şi mi-au închis uşa în nas. Eu aş fi vrut să le împart hrană.

Cum nu m-au invitat, am decis să intru eu însumi şi să văd cum sărbătoresc. Am intrat şi m-am pus într-un colţ. Am văzut că ieslea mea nu era, ea era înlocuită de un arbore artificial plin de ghirlande şi lumini colorate. Toţi stăteau şi beau. Unii,  povesteau bancuri şi râdeau. În momentul cel mai important al zilei, a venit un om bătrân, îmbrăcat în roşu şi cu barbă albă. Părea că ar fi băut prea mult, pentru că a căzut pe un fotoliu. Toţi copiii alergau la el şi  strigau: Moş Crăciun, Moş Crăciun!…. ca şi cum sărbătoarea ar fi fost în onoarea sa. Veni miezul nopţii şi toţi se îmbrăţişară. Eu am ridicat braţele sperând că cineva mă va îmbrăţişa, dar nimeni nu a făcut-o. Am experimentat această tristă realitate, că eu în acea zi eram în plus şi că nu eram acceptat; am ieşit fără zgomot, am închis uşa şi m-am dus. Cine crede că eu nu am plâns niciodată greşeşte…în acea noapte am plâns. Un alt lucru care nu-mi place în ziua naşterii mele; în loc să mi se facă mie cadouri şi-au făcut cadouri între ei. O dată cineva mi-a spus “ Cum să-ţi fac eu cadouri, dacă nici măcar nu te văd?”

Dar eu vin şi îi răspund: lasă-mă să mă nasc în sufletul tău şi nu mă refuza cu păcatul. Dacă doreşti să mă vezi, uită-te la mine sub chipul pâinii.

Am venit să te mântuiesc

La Betleem mama mea mă ţinea între mâinile ei, preotul pe altar mă ţinea în mâinile lui. Ajută săracii, vizitează pe bolnavi şi pe cei singuri, gândeşte-te la fraţii tăi şi mă vei vedea în fiecare dintre ei. Acestea sunt cadourile pe care aş vrea să le primesc de la tine. Au trecut 20 de secole şi în fiecare an istoria se repetă. Azi, ca şi ieri, oamenii se gândesc doar să cumpere cadouri şi de mine nimeni nu-şi mai aminteşte. În cel mai fericit caz, mă văd ca pe un copil oarecare, nu ca pe Dumnezeu făcut om. Mă doare să-i văd cum trăiesc cu sete de iubire, având Izvorul atât de aproape.

Termin această scrisoare sperând că nu te-am plictisit. Însă, crede-mă, chiar dacă ai puţin sau nimic să-mi oferi, lasă-mă să intru în inima ta. Pentru mine va fi cel mai mare dar pe care tu ai putea să mi-l faci. Dacă până azi nu ai făcut-o, încearcă. Este unicul mod de a te pregăti pentru a sărbători VeşnicaNaştere în Betleemul cerului.

Cel mai bun prieten al tău şi ….chiar dacă nu crezi,

DUMNEZEUL tău ISUS CRISTOS