HARAP ALB

• publicat la: 16 mai 2022
HARAP ALB

O spun pentru nu ştiu a câta suta oară: cea mai valoroasă scriere în proză în limba română, atât de valoroasă că atinge supranaturalul, este Harap Alb.

Harap Alb nu e o „bucată” din manual pe care să o analizăm în clasă ca apoi să o uităm. Harap Alb este horoscopul nostru ca neam, destinul nostru proiectat sub forma unui roman parabolic în perspectivă istorică. Scris de un învăţător nu cu prea multă învăţătură. Cu geniu.

Şi pe noi ne-au povăţuit părinţii să ne ferim de omul roş, iară mai ales de cel spân, dar noi, ca şi Harap Alb, dintr-o cumsecădenie rău înţeleasă şi catastrofal aplicată nu i-am ascultat: i-am primit în casă unde ei s-au făcut stăpâni şi pe noi robii lor, şi aşa am dus-o sute de ani şi o mai ducem şi acum, slugi în propria bătătură.

Un singur exemplu din chiar acest moment, caz care nu că frizează absurdul dar trece mult dincolo de absurd. Gazele din Marea Neagră sunt ale noastre. Noi însă suntem obligaţi – nu ştim niciodată precis de către cine şi nici în virtutea căror norme – să le dăm lor, care n-au nici strop de mare nici gură de gaz, ca apoi noi să le cumpărăm de la ei foarte scump.

Harap Alb îi ia cu el pe Flămânzilă, Setilă, Gerilă, simţindu-i ca alter-ego-uri ale sale. Tot aşa, în realitate acestea sunt ipostaze al noastre. Noi avem de la Dumnezeu condiţii că putem hrăni întregul continent dar suntem aduşi în stare de a urla de foame, avem cea mai pură şi abundentă apă dar suferim de sete şi câmpurile ni se uscă de secetă, avem lemne din belşug, cărbuni, petrol, gaze dar degerăm de frig.

Cea mai odioasă crimă care se comite asupra noastră şi pe care noi n-o sesizăm în toată infernala sa alcătuire e însă ştergerea identităţii. Pentru că uzurparea identităţii este de fapt tema romanului simbolic al lui Creangă. Să nu mai ştim cine suntem, să ajungem să declarăm că noi n-avem nici o legătură cu Craiul, că nu noi ci asupritorii noştri sunt descendenţii lui, drept care tot ce e al nostru e normal să le fie „retrocedat” lor.

Harap Alb, cu naivitatea lui, cu suferinţele lui, cu umilinţele lui, cu toate adversităţile pe care e pus să le înfrunte, toate având rostul de a-l suprima, e poporul român.

Dar şi cu ce se întâmplă în final.

Miron Scorobete

  • Buletin de Carei se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
  • Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: AICI.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

Lasati un comentariu