Au trecut 33 de ani de la evenimentele de la Târgu Mureș. Românul mutilat pe viață are dreptul la un monument
Ceea ce s-a petrecut în urmă cu trei decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei, scrie Dorin Suciu în ziaristionline.ro.
Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului.
În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.
Românul Mihăilă Cofar a fost bătut bestial de o mulțime violentă ce manifesta pentru autonomia Transilvaniei în martie 1990 la Târgu-Mureș.
Cazul a devenit celebru mai ales prin faptul că presa occidentală l-a prezentat trunchiat, afirmând că victima era maghiară și agresorii erau români.
Unul din bătăușii lui Mihăilă Cofar, Cseresznyés Pál, a fost grațiat personal de președintele Emil Constantinescu. De remarcat este că mulțimea maghiară, ce număra peste 10.000 de persoane, a ocupat clădirea Consiliului Județean, aceasta fiind eliberată doar după intervenția decisă a parașutiștilor.
De la balcon, liderii maghiari făceau apeluri la mulțime să nu „părăsească piața” și „să lovească”.
Despre ce s-a întâmplat la Târgu Mureș în 1990 puteți citi mai multe aici, din relatarea unui martor ocular.
De asemenea, articolul lui Victor Roncea de la moartea eroului de la Târgu Mureș:
https://www.buletindecarei.ro/2015/03/cine-a-platit-pentru-scenariul-de-la-targu-mures.html
Solicităm public autorităților române, celor care sunt conduse de români cu sentimente pentru neamul românesc, să ia măsuri pentru recunoașterea atrocităților la adresa lui Mihăilă Cofariu și pentru ridicarea unui momunent în memoria lui.
De asemenea, asociațiile românești trebuie să facă front comun pentru apărarea memoriei lui Mihăilă Cofariu și pentru a obține dreptul la consemnarea veridică a evenimentelor din martie 1990 de la Târgu-Mureș.
Istoria nu poate fi falsificată după bunul plac al oamenilor Budapestei din România.
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr