Pagina principala / Eveniment / Activitățile culturale ale familiei Marchiș din Carei prezentate în cadrul unui simpozion

Activitățile culturale ale familiei Marchiș din Carei prezentate în cadrul unui simpozion

Astăzi a avut loc la biserica Sf.Andrei un simpozion dedicat familiei Marchiș la care a participat și PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea.

Părintele paroh Lucian Cociorva a deschis lucrările simpozionului  cu un parastas în memoria membrilor familiei Marchiș, corul episcopiei dirijat de Radu Mureșan dând răspunsurile.

.

PS Virgil Bercea a rostit o alocuțiune în care a vorbit mai mult despre rolul familiei în asigurarea unei educații pentru copii.

A urmat apoi Viorel Câmpean de la Biblioteca județeană Satu Mare. Acesta a prezentat date biografice despre George Marchiș, tatăl și Romulus Marchiș, fiul.

Despre Otilia Marchiș a vorbit Bogdan Georgescu de la Direcția de Cultură Carei.

La simpozionul dedicat familiei Marchiș din Carei, renumiti luptători pentru păstrarea identității românești în acest colț de țară românească aflată vremelnic sub ocupație maghiară, a luat cuvântul și Eugen Kovacs, prezentat ca primar dar acesta nu a purtat însemnele oficiale de primar adică eșarfa  tricoloră.

O adevărată lipsă de inspirație să lași să vorbească tocmai persoana care a refuzat amplasarea pe clădirea de drept a plăcii comemorative cu numele delegației careienilor  prezenți la Marea Unirea din 1 decembrie 1918, delegație condusă tocmai de pr.Romulus Marchiș.

Finalul a aparținut corului dirijat de Radu Mureșan cu un frumos colaj de cântece religioase.

GALERIE FOTO

Familia  Marchiș din Carei a fost prezentată doar prin prisma activității membrilor săi pe plan cultural și religios dar cea mai importantă caracteristică a fost omisă și anume cea de luptători pentru păstrarea identității naționale. Istoria Careiului cuprinde numeroase activități ale acestei familii de români pentru păstrarea identității naționale. Chiar nu se poate șterge cu buretele acea perioadă istorică în care românii trebuiau să lupte pentru drepturile lor, pentru educație în limba maternă, pentru păstrarea identității naționale.

Pr.George Marchiș a fost chiar dat afară din învățământ în anul 1859 pentru că a scris o poezie dedicată Unirii Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, Glas peste Carpați. Fiul său, pr.Romulus Marchiș, a fost chiar mai activ decât părintele său în lupta pentru păstrarea identității naționale.

Amândoi protopopii au fost înmormântați la Carei doar că mormintele lor au fost distruse. În locul lor ar trebui să li se ridice două statui în semn de adânc respect pentru dăruirea de care au dat dovadă atât pe plan spiritual cât și social și identitar.

În calitate de arhidiacon al părţilor sătmărene, Romulus Marchiș s-a situat mereu în centrul luptei împotriva Episcopiei de Hajdudorog, nume de tristă amintire pentru românii sătmăreni.

În 29 mai 1912 se numără printre delegaţii prezenţi la adunarea de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării amintitei episcopii. Protestează împotriva arestării preotului  Gheorghe Mureşan şi a celor 14 săteni din Moftinul Mic. A fost alături de părintele Ciurdariu care a avut de pătimit la Doba în acei ani.

Încă din 1893 era membru al comitetului Comitatens Satu Mare, susţinând dezideratele românilor sătmăreni iar în 12 noiembrie 1918 e ales membru în Consiliul Naţional Român Comitatens Satu Mare. A  doua zi e prezent la mitingul organizat în sala de consiliu a primăriei oraşului Satu Mare, când românii au jurat credinţă C.N.R. Central din Arad şi au proclamat ruperea parohiilor unite încorporate în 1912 la Ep. Hajdudorog.  La 18 noiembrie 1918  este ales preşedinte al C.N.R. Cercual Carei şi vicar al nou constituitului Vicariat Naţional Român din Carei.

La data de 20 februarie 1919  este arestat de administrația maghiară care încă exista la Carei și va fi eliberat abia la data de 27 aprilie 1919 atunci când a sosit Iuliu Maniu pentru a instaura adminsitrația românească.

Nici Otilia Marchiș nu a scăpat de ororile unui regim totalitar. În 1919 a fost arestată în Ungaria și a fost întemnițată pe insula Margareta la „Sanatoriul lui Horty”, fiind acuzată de spionaj în favoarea României.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

O experienţă unică şi şocantă prin dramatismul ei (perioada petrecută în închisoarea horthystă), stă la temelia tulburătoarelor amintiri din Cartea suferinţelor. Martoră şi victimă a represaliilor noului regim al lui Horthy, instalat după răsturnarea Republicii Sovietelor, Otilia Marchiş se simte datoare să depună o mărturie acuzatoare în procesul niciodată casat al ororilor trăite.

Veșnica pomenire membrilor familiei Marchiș! 

Daniela Ciută

 

 

 

 

ș