Drumul Iancului: AȚI UITAT DE LANCEA LUI HORIA?!

Așteptăm cu nerăbdare găsirea diplomei de bacalaureat a domnului prim-ministru Marcel Ciolacu, pentru a putea înțelege dacă a participat, măcar în trecere, la orele de istorie, ori dacă își asumă în mod direct încă o poziție de Trădare Națională.

Conform unui comunicat transmis de către domnul premier de ziua maghiarilor de pretutindeni, acesta susține că “celebrăm împreună un moment definitoriu pentru afirmarea identității maghiare în cadrul mișcărilor de eliberare națională care au marcat sfârșitul de secol XVIII și prima jumătate a secolului al XIX-lea, culminând cu Revoluția de la 1848. În acel moment de răscruce, idealurile revoluționarilor maghiari s-au întâlnit, în mai multe privințe, cu cele ale revoluționarilor români. Ambele comunități au dorit modernizare, drepturi egale, reprezentare politică justă și, chiar dacă idealurile proclamate au avut și accente diferite, au exprimat, în esență, aceleași aspirații către pace și înțelegere, libertate, egalitate și progres.” [1]

Așadar, prin declarația privind ziua națională a maghiarilor, actualul premier al României răspândește informații false și susține propaganda grupurilor iredentiste maghiare, care atentează până astăzi la integritatea teritorială a României, în speță la regiunea istorică numită Ardeal.

Sperând că domnul Daniel David, ministrul educației care consideră că orele de istorie nu sunt chiar atât de necesare pentru viitorul româniei, îl va ajuta (de asemenea sperând că măcar dânsul cunoaște istoria României, și nu a Ungariei) pe domnul prim-ministru să înțeleagă natura, motivele și parcursul românilor Ardeleni din secolele XVIII-XIX. Nu ne așteptăm să înțeleagă și sufletul, trăirea și durerile lor; de altfel, ‘cum ar putea cei care ne manevrează mințile și sufletele – cei de azi la fel cu cei de ieri – să înțeleagă desfășurarea sufletului românesc, când ei nici nu cred că există suflet – darmite Dumnezeu și când ei nici nu sunt români?’.

Noi vom încerca să îi ajutăm și ne vom rezuma la un scurt pasaj din viața Craiului Munților:

“În 15 martie 1847 Avram Iancu a văzut pentru prima oară modul în care marea nobilime ungară făcea legi pe seama românilor, fără ca aceștia să fie întrebați. El a plecat la Cluj, unde își ținea ședințele dieta Transilvaniei. Acolo a asistat, „în galerie”, la bătălia dintre liberalii şi conservatorii unguri, privind soarta țăranilor români. Deși liberalii au cerut emanciparea completă a ţăranilor prin ştergerea grabnică a iobăgiei, Dieta a votat cu majoritate urbariul. Lui Avram Iancu i s-a făcut rău, fiind dus de-acolo cu sila de către un prieten al său, Ioan Sterca Şuluţiu, viitorul inventator al legendarelor tunuri de lemn!

Ioan Șuluțiu relatează: “Iancu care asculta cum îşi împărţesc domnii pe pielea bietului ţăran, gemea ca un taur înferecat şi tremura ca varga. Apoi l-a cuprins o convulsie şi nevozitate. Îl scuturau frigurile. A trebuit să-l duc cu sila de acolo. Mă temeam că va face scandal. Pe drum spre casă am vrut să-l liniştesc însă el mi-a spus:

– “Frate Şuluţiu nu te supăra pe mine, oricât de bun român ai fi tu nu poţi să simţi durerea ce am simţit-o eu azi. Tu şi familia ta nu sunteţi robi ca mine şi părinţii mei. Când acel nobil baron, care a vorbit ca un semizeu, a zis că:

‘Nici acel pământ de trei coţi care ne va acoperi trupul după moarte, nu este proprietatea noastră era să mă arunc din galerie şi să-i izbesc de perete. Nu cu argumente filozofice şi umanitare vei putea convinge pe aceşti tirani, ci cu lancea, ca Horea’.

Ajuns acasă –continuă biograful său– se plimba cu paşi mari prin odaie, fără a zice un cuvânt, din când în când îşi strângea pumnul de la mâna dreaptă, şi suflând greu, tăia cu braţul drept în aer, de parcă ar fi tăiat cu o sabie. Râdea şi plângea cu hohote, dovadă despre lupta ce-i frământa sufletul agitat. Şuluţiu mai adaugă că din acel moment el ar fi luat hotărârea de a-şi închina viaţa pentru emanciparea neamului.”

Avram Iancu a înțeles că principala cauză a stării precare, de sărăcie, a românilor din Transilvania era arogarea, de către clasele privilegiate, a dreptului de a-i menține pe români în stare de iobăgie și de a le interzice drepturile poltice și sociale.”

În susținerea atitudinii trădătoare a domnului prim-ministru Marcel Ciolacu, domnul Crin Antonescu, candidat la viitoarele alegeri prezidențiale din partea coaliției de guvernare, colaborator politic cu tradiție al iredentiștilor maghiari în promovarea “autonomiei” [2], a “sărbătorit” ziua de 15 martie la Sfântul Gheorghe, unde s-a întâlnit cu unii extremiști, bine cunoscuți ca iredentiști maghiari, dintre care primarul orașului Sfântul Gheorghe, Antal Arpad, a cărui declarație în urma întâlnirii a fost [3]:

Nu avem prieteni în politica românească. Avem interese. Și sunt oameni alături de care putem realiza că vom proteja drepturile maghiarilor din Transilvania și vom dezvolta așezările locuite de Ungaria.(…) În prezent, singurul candidat care ne poate garanta continuarea guvernării este Crin Antonescu. Acesta este motivul pentru care îl susținem. Pentru ca asta e interesul maghiarilor din Transilvania! Este atât de simplu”

Așadar, interesele susținătorilor conducerii statului român prevăd… “dezvoltarea și construirii țării Transilvania, Ținutul Secuiesc”, pentru că “acesta este interesul maghiarilor din Transilvania”. Este chiar atât de simplu!

Același personaj considera neoportună discuția despre autonomia “ținutului secuiesc” în anul electoral 2024 [4].

Asociația Drumul Iancului 1824 consideră că istoria nu este un joc mărunt de partide. Istoria este oglinda prin care ne privim la față. Noi nu ne putem privi eroii față către față și să trădăm neamul și țara. Românii din Ardeal, au fost suprimați de maghiari și de imperiul austriac, noi românii, majoritari fiind, nu am fost recunoscuți ca națiune tocmai de către Dieta maghiară de la Cluj.

Tot acest mesaj nu este altceva decât ștergerea noroiului aruncat pe fața unor eroi precum Horea sau Iancu.

Noi urăm: La mulți ani! tuturor națiunilor europene, credem în Europa Națiunilor. Poporul maghiar nu ne este dușman prin definiție, este frumos că am ajuns să conviețuim împreună, dar Ardealul este pământ românesc, că așa e și nu se negociază.

„Despre acest ‘urbariu’ zicea Barițiu în ‘Observatoriul’ din anul 1860: La noi era să vină revoluția și fără revoluția din Paris, pentru că cea ce n-a terminat anul 1842, a terminat anul 1847, când guvernul și majoritatea Parlamentului lucrau ca orbiți de Dumnezeu, pentru pieirea lor și a țării.”

Ori, ați uitat de Lancea lui Horia?!