Pagina principala / Istoric / Cenzura abuzivă a presei românești din Transilvania aflată sub ocupația austro-ungară

Cenzura abuzivă a presei românești din Transilvania aflată sub ocupația austro-ungară

Presa de limbă maghiară de astăzi din România își permite să spună liber absolut tot ce dorește, inclusiv să facă propagandă iredentistă sau să insulte eroi ai neamului românesc care au luptat pentru autodeterminarea si eliberarea românilor de sub asuprirea austro-ungară. Insă cu totul altă situatie aveau publicațiile românesti în timpul stăpânirii austro-ungare.

Primele ziare ale Transilvaniei, între care amintim: “Wahrhaftige Neue Zeitung aus dem Ungerlandt und Turkei” din 1546, n-au apărut totusi sub regim de restrictie. Abia în veacul al 18-lea guvernul din Viena introduce cenzura în Transilvania după ocuparea ei de către austrieci.

In cursul domniei lui Iosif al II-lea, a aparut la Sibiu, in 1783, cel dintâi ziar ardelenesc în limba germana, Siebenburgen Zeitung, cu suplimentul Inteligenzblatt. Tot în vremea aceea, în 1789, a primit autorizatia de aparitie si doctorul Piuariu-Molnar pentru scoaterea “Foaiei române pentru economii”, din care abia in 1791 apare un număr pentru că nu i s-a acordat scutire de taxe postale.

Autoritățile din Transilvania au încercat să-i pună diferite piedici, cu atât mai mult cu cât “doctorul de ochi” Piuariu-Molnar se întovărăseste cu Paul Iorgovici la Viena cu intentia de a scoate un nou ziar românesc. Ba chiar au si scos câteva numere din acel nou ziar. Dar îndată ce a prins de veste guvernatorul Ardealului, contele Gh. Banffi, a intervenit la Viena ceraâd să li se interzică publicarea ziarului:

“Auzindu-se că proiectatul ziar valah se tipăreste de către un anumit Paul Iorgovici, la Viena si ca s-au trimis câteva exemplare lui Gherasim Adamovici… guvernatorul a notificat starea lucrurilor cancelariei imperiale, făcând în acelasi timp propunerea să se interzică profesorului Molnar publicarea ziarului, căci nu are nici o încuviintare, si anume din motiv ca astăzi când lucrurile se agravează din zi in zi, răspândirea de ziare e mai neadmisibila ca oricând, caci prea periculoasele idei de libertate ale francezilor se propagă cu mare iuteala, încât orice apare în ziar usor s-ar răstălmăci, iar opiniile pot aduce zguduirea linstii publice”.

In 1793 cei doi barbati încearca să scoată la Sibiu  publicatia “Vestiri filosofice si moralicesti”, dar le este interzisă tipărirea de Principele strain. De la acea data încep să se faca simtite tot mai tare restrictiile de presă din Transilvania, instaurându-se cenzura abuzivă. Gazetele nu puteau fi tipărite decât la acel tipograf care avea încuviintarea cenzurii în acest scop.

Astfel, în 1834, tipograful Iohan Gott din Brasov cere învoirea de a tipări si gazete românesti, întrucât “slobozenia” sa era numai pentru cele nemtesti si unguresti. Baronul Nopcea i-a si acordat în 1837, când Baritiu încearca să scoată “Gazeta Transilvaniei.

Din cauza cenzurii, ani întregi presa de limba română de la începuturile jurnalismului românesc în Transilvania trebuia să se limiteze la înregistrarea unor întâmplări la a căror relatare nu puteau adauga nici un comentariu propriu.

“Am spune multe noi, dar nu ne este îngăduit de cenzură”, scria în 1839 Baritiu, iar în “Gazeta Transilvaniei” din 1840 (20 octombrie) nota:

“Contra cenzurii incep sa se ridice si altii, nu numai noi. Cu toate aceste, părerile pentru restrângerea, slobozirea sau ridicarea cu totul a cenzurii de cărti si de jurnale nu e asa nouă cum ar gândi cineva. Dieta trecuta însă, precum alte obiecte, asa si acesta l-au adus într-o miscare vie.(…)

Acolo se cere dreptate deplină pentru teasc. Guvernul raspunde cum că aceasta deocamdata nu se poate da, din pricina mai vârtos ca natia n-ar fi coapta încă la o asemenea treapta. Făgăduieste însă cum că din parte-si se va îngriji pentru usurarea cenzurii”

Insa cenzorii din Transilvania primesc instructiuni precise pentru îndeplinirea slujbei lor de călăi ai scrisului. Baritiu se  si grăbeste să încresteze acest fapt, într-o notă redactionala, in 11 mai 1841:

“O instructie prea mult dorita pentru cenzura si pentru redactori, sosita de curand de la prea inalta stapanire in privinta publicitatii transilvanice, sub nr. 3546 anul 1841, reguleaza foarte mult publicitatea noastra. Redactorilor le da o pozitie intru care aflandu-se ei in stare a-si cunoaste mai lesne adevarata sfera a lucrarii si a tuturor stiintelor ce pun”.

“Gazeta Transilvaniei” nu a încetat însă a cere înlaturarea cenzurii. Stăpânirea străină, drept raspuns, întareste si mai mult intentia de sugrumare a presei românesti. In 1845 numeste înca un cenzor pentru “Gazeta Transilvaniei”.

“Acum avem doi, marturisea mai tarziu Baritiu (vezi: G. Baritiu, de C. Diaconovich, Sibiu 1892). Avem pe un ungur si un sas. Consilierul Siomlay ma ameninta ca va lua masuri pentru ca indemnand pe romani sa-si ia proprietati imobiliare propag comunismul, intrucat legile tarii nu îngăduie ca plebeii să aibă pământ”, iar cenzorul Teterfy îi spune că “însăși existenta unei foi periodice românesti, oricât de inocenta ar fi, e un pericol pentru patrie”.

Note: Lupta presei transilvane, E. Bosca-Malin

Glasul.info