Pagina principala / Istoric / 19 Ianuarie 1849 – Pelaghia Roșu și amazoanele Ardealului dovedesc oștile maghiare

19 Ianuarie 1849 – Pelaghia Roșu și amazoanele Ardealului dovedesc oștile maghiare

În această luptă se distinge ţăranca Palaghia Roşu (19/31 ianuarie). În Apuseni într-o zonă de o frumuseţe deosebită, se află şi localitatea Mărişel, vatră a românilor în care s-a născut şi trăit acea Ioanna d’Arc a românilor de la 1848-1849 – PELAGHIA ROŞU.

„Eroină română, născută în anul 1800 în Mărişel, în munţii Apuseni, a fost o ţărancă foarte inteligentă şi foarte însufleţită pentru cauza naţională, pentru care şi-a închinat viaţa cu devotament şi curaj. A luat parte la luptele sângeroase împotriva armatelor maghiare din 1849. Prima dată în fruntea a 80 de femei, toate călări, a luptat împreună cu glotaşii comandaţi de fiul ei, Indrei, la muntele „Grohot”.

Comanda supremă o avuse dânsa. Lupta s-a terminat prin înfrângerea honvezilor. A doua oară s-a alăturat la „Fântânele” la oastea Iancului, împotriva armatei maghiare şi s-a încheiat cu înfrângerea ei şi omorârea căpeteniei lor Vasvari. Moare la 10 iunie 1870”…… din Enciclopedia Română de C. Diaconovich, Tom III, 1904, pag. 847 La 9 octombrie 1850 guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth a recompensat-o pentru meritele avute în timpul revoluției pașoptiste cu suma de 100 florini.

În actul de recompensă s-au citat următoarele:

,,Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dea Pelaghiei Roșu, mama lui Indreiu Roșu din Mărișel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstrația săvârșită cu istețime în contra insurgenților, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei,,.

Un bust la neînfricatei luptătoare românce Pelaghia Roșu se află în satul de moți Marna Nouă de lângă Carei.

In timpul celei de-a doua lupte de la Mărișel, din 12 martie 1849, Pelaghia Rosu va comanda în luptă femeile din sat. Pentru că nu erau suficienti combatanti din rândul bărbatilor din sat, care era atacat de armata maghiară, femeile din sat s-au mobilizat pentru a lua parte activă la luptă. Au ales-o comandant pe Pelaghia Rosu, iar la momentul oportun ele au declansat un atac călare asupra inamicului, care speriat de aceasta interventie, crezând că e atacat de cavaleria motilor, a rupt lupta si s-a retras în debandadă.

Armata revolutionara maghiară (una dintre cele mai bune din Europa in acea perioada) a încercat în mai multe rânduri să cucerească localitatea. Infrântă de două ori, a pornit o a treia ofensivă, în 12 martie 1849, cu 1600 de oameni. Pentru că apărătorii erau în inferioritate numerică, femeile din Mărisel, conduse de Pelaghia Rosu, au recurs la o stratagemă: îmbrăcate bărbăteste, au apărut pe un munte în spatele ungurilor, cu flinte si buciume: