Careianul Mircea Dohan, parte din familia handbalului românesc
Orice careian nativ sau informat a auzit despre valoarea handbalistului Mircea Dohan. Fiind român este foarte puțin mediatizat de către conducerea primăriei Carei. Performanțele sale însă nu pot fi nici uitate nici ignorate. Familia sa organizează de 13 ani o competiție internațională de handbal care se desfășoară sub egida Federației Naționale de Handbal. Participă mereu peste 550 de sportivi din trei țări. Participă nume de referință în handbalul național și internațional. Efortul financiar este al familie și al sponsorilor conștienți de valoarea reputatului Mircea Dohan. Primăria nu doar că nu susține financiar acest memorial cu sute de participanți ci alocă 8 mii de lei pentru patru echipe de fete care să justifice o competiție Karul, nume total nereprezentativ pentru handbalul careian. Fetița primar a moștenit de la tăticul fost primar aversiunea pentru tot ce este românesc.
Profesorul Mircea Ioan Dohan s-a născut la data de 21 februarie 1949, a absolvit Liceul de Cultură Generală din Carei în 1967, Şcoala Tehnică Financiară din Baia Mare (1969) şi Institutul de Educaţie Fizică din Oradea (1974). Se căsătoreşte în 1975 cu Maria Podină, având împreună 2 copii, Monica şi Mircea.
Profesorul Mircea Dohan s-a stins din viaţă în data de 9 iunie 2010.
Povestea începe în 1963, când Tegen Ioan, proaspăt absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică de la Cluj, se reîntoarce în Carei (oraşul său natal) pentru a activa ca profesor. Îşi aminteşte cu mult drag de acea perioadă.
“În scurta perioadă cât am fost profesor la Carei (septembrie1963 – martie 1964) am încercat să formez o echipă pentru finala regiunii Maramureş la seniori. Pentru această echipă l-am selecţionat şi pe elevul Mircea Dohan . Avea nişte calităţi extraordinare: calităţi fizice – viteza de reacţie, lansare şi execuţie, îndemanare foarte bună, forţă generală (cu o remarca: forţă in picioare şi a mâinii de aruncare), calităţi morale şi intelectuale deosebite (disciplinat tactic, perseverent, mereu a urmărit să se perfecţioneze în însuşirea procedeelor tehnice specifice unui jucător de semicerc – pivot), gândirea rapidă (de cele mai multe ori găsind cele mai bune soluţii de finalizare). Activităţile sportive (în afara fotbalului) s-au desfaşurat în complexul sportiv din incinta parcului, iar fotbalul,la complexul din spatele spitalului de boli contagioase “ îşi aminteşte Ioan Tegen,ulterior antrenor la echipa „Minerul” (Minaur) Baia Mare.
Mircea Dohan continuă să joace handbal in echipa liceului, “Ştiinţa Carei“, sub îndrumarea profesorului Bucsin Laszlo. În acea perioadă,fără nici o excepţie, Ştiinţa Carei era campioana regiunii Maramureş depăşind echipele oraşelor Baia Mare, Satu Mare, Sighetul Marmaţiei şi Seini.
ŞTIINŢA CAREI IN 1965 la Timişoara la faza interzonală a Campionatului naţional de juniori: SZABO JOSZEF, DOHAN MIRCEA, PODOABA MIRCEA, TOTH TIBOR, STOIA DUŢU, BRAT LUCIAN, ILIES DORIN, JUROVITS PETRU, TEGZEŞ NICOLAE, MĂRIEŞ HOREA, ŢOLESCU IOAN.
In faza interzonală a campionatului naţional de juniori 1964-1965 Ştiinţa Carei a obţinut rezultatele: 22-14 cu Cristuru Secuiesc, 14-16 cu Cluj, 18-12 cu Oradea si 11-27 cu Timişoara. După terminarea liceului, Mircea Dohan îsi continuă ascensiunea pe linie sportivă şi ajunge la Baia Mare.
,,Handbalul liceal din Carei, la nivelul regiunii Maramureş, mereu a fost în frunte, fiind multiplă campionă regională şi devenind la începutul anilor 60 pepinieră a mai multor echipe din regiunile limitrofe. Pe Mircea, la terminarea liceului din Carei, l-am luat la Baia Mare în vederea întăririi şi a lărgirii lotului, lucru foarte important pentru abordarea jocurilor de baraj de promovare in divizia B (realizat 1968). Datorită valorii jucătorilor,s-a format un colectiv foarte puternic,omogen,lucru care ne-a ajutat ca dupa un an de divizia B să promovăm în divizia A (in anul 1969). De menţionat că atunci am fost campioni mondiali,evident campionatul nostru de divizie A a fost unul dintre cele mai puternice din lume. Mircea Dohan a jucat la Minerul alături de Ştefan Birtalan, Ioan Palko, Dr. Kiss Dezideriu, Petre Albu, Mihai Redes, Alexandru Schuler, Gheorghe Razor, Iosif Mezei, Nicolae Tegzeş, Stefan Pircsi, Jozsef Pal, etc. Pentru un jucător de handbal a fost o onoare şi o mândrie să facă parte efectiv din aceasta familie de elită.“ își amintește prof. Tegen.
…
Cu o etapă înaintea finalului de campionat Minerul are 2 puncte avans în faţa Reşitei. Meciul decisiv pentru promovare se joacă în ultima saptămână a lunii mai 1969 la Timişoara unde Minerul se impune în faţa echipei Banatul Timişoara cu scorul de 24-18 şi se califică în premieră în divizia A .
Prof Albu Petru Ioan (portar Minerul Baia Mare, directorul Liceului cu Program Sportiv Baia Mare) îşi aduce cu multă plăcere aminte de acea perioadă: “După ce am terminat facultatea de Educaţie Fizică de la Cluj (în perioada studenţiei am evoluat pentru U Cluj) m-am întors la Baia Mare, unde împreună cu toţi colegii am contribuit la ascensiunea Minerului culminând cu promovarea în divizia A. Putem spune că noi am fost pionierii handbalului maramureşean. Meciurile se jucau pe terenul de zgură din parcul oraşului. Lui Mircea Dohan îi spuneam Mercelino sau Mercelino Del Sol. Avea calităţi deosebite pentru handbal, era bine crescut, modest si cu mult bun simţ. Îi plăcea să asculte muzică, avea un aparat de radio la care ascultam muzică cu toţii când eram în cantonament“.
Mircea Dohan debutează în divizia A la data de 24.08.1969, Minerul Baia Mare Impunându-se în prima etapă a sezonului 1969-1970 în faţa echipei Politehnica Timişoara cu scorul de 8-7(3-3).
Incepe un campionat de vis. Rămâne cu amintirea unor dueluri cu Gaţu, cu Gruia, cu Oţelea, cu Nodea, cu Penu, cu Stockl, cu Marinescu, cu Goran, cu Kicsid, cu Gunesh toţi campioni mondiali în 1970, cu amintirea unor mari victorii (21-17 cu Dinamo Braşov la 18.10.1969; 13-5 cu Dinamo Bacău la 10.05.1970; 27-14 cu Rafinăria Teleajen la 07.06.1970) şi a unor meciuri memorabile de un dramatism rar intâlnit (16-17 cu Dinamo Braşov la 14.09.1969; 13-12 cu Voinţa Bucureşti la 21.09.1969; 20-20 cu Poli Timişoara la 03.10.1969; 18-18 cu Dinamo Bacău la 17.10.1969; 17-18 cu Steaua Bucureşti la 03.05.1970; 11-12 cu Dinamo Bucureşti la 07.05.1970; 15-16 cu Voinţa Bucureşti la 21.05.1970 in derby-ul pentru retrogradare).
Tegen Ioan: “În apărare a avut sarcini speciale, ţinând om la om, printre cei mai buni jucători ai lumii (campionii mondiali: Gruia, Gaţu, Kicsid, Gunesch,etc). Subliniez faptul că singurul handbalist din Carei, care a jucat în prima divizie a ţării cu Minerul Baia Mare a fost Mircea Dohan. Când mă întâlnesc cu foştii mei jucători, mereu ne aducem aminte de simpaticul „Marcelino”.
Palko Ioan (Minerul Baia Mare, în prezent antrenor CSM Satu Mare) “Eu am ajuns la echipă în toamna anului 1969 când echipa promovase în divizia A. Mi-a plăcut atmosfera care era la echipă. Mircea era un tip excepţional care menţinea atmosfera în echipă. Eram o adevarată familie la Minerul, de aceea am şi făcut performanţă.“
Cristian Gaţu (Steaua Bucureşti, fostul Preşedinte al Federaţiei Române de Handbal): “Menţionez că în acea perioadă chiar dacă eram adversari în teren eram prieteni în afara lui. Despre Mircea Dohan, plecat dintre noi prematur, nu am decât amintiri frumoase şi îi port un mare respect pentru pasiunea, devotamentul şi ambiţia pe care le-a dovedit în şi pentru handbalul românesc. Pentru el, şi nu numai, conta victoria pe terenul de joc şi respectul faţă de adversari înainte şi după aceasta. Ca adversar sportiv pot spune că era de o competitivitate şi ambiţie deosebită, iar ca prieten, de o loialitate şi disponibilitate de mare ţinută. Din păcate acest OM şi calităţile lui, menţionate mai sus, lipsesc astăzi din handbalul românesc, din sportul şi societatea noastră! Dumnezeu să-l odihnească în pace! “
Ştefan Birtalan (Minerul Baia Mare, dublu campion mondial, triplu medaliat olimpic, câştigător la Cupei Campionilor Europeni, fost preşedinte onorific la Steaua Bucureşti) completează legat de acea perioadă: “Mircea a fost un băiat excepţional, perseverent în pregătire, dornic de a face performanţă. A avut un mare entuziasm în tot ce a făcut. Noi am fost pionierii handbalului băimărean. Am fost o adevărată familie, am avut o atmosferă la echipă propice marii performanţe. Am făcut totul din pasiune şi nu partea financiară a fost cea care ne-a călăuzit. Aceasta ne-a ţinut prieteni toată viata, păcat ca el nu mai există“.
Începând cu 1971, Mircea Dohan devine student la Institutul de Educaţie Fizică de la Oradea şi se legitimează la Constructorul Oradea echipă antrenată de Dorka Gunther. Echipa promovează in 1972 in Divizia B, iar Mercelino pune serios umărul la menţinerea echipei in această divizie.
După terminarea facultăţii, devine jucătorul echipei Victoria Carei, ultima, dar la fel de frumoasă perioadă din cariera lui de sportiv. Echipa Victoria Carei evolua “cu brio“ în campionatul judeţean câştigându-l cu regularitate. Campionatul judeţean avea in componenţă 8 echipe care proveneau din Satu-Mare, Tăşnad, Negreşti-Oaş, Bixad si Carei. In acea perioadă echipa îi avea la cârma pe Szilagy, secondat de Pacz Arpad, cei care incercau să asigure echipei condiţii cât mai prielnice de antrenament şi competiţii. Astfel echipa a efectuat cantonamente organizate în Baia Mare şi în Carei (în incinta Grup Şcolar Agricol).
Mircea Dohan primeşte titularizarea pe post ca profesor de Educaţie Fizică la Şcoala Generală din Lucăceni. E obişnuit cu performanţa şi nu acceptă anonimatul. A învăţat de la Tegen. Organizează campionate săteşti şi regionale la nivel de copii în atletism, handbal, fotbal, şah, oină, tenis de masă, gimnastică, baschet şi orientare turistică. Participă cu echipa şcolii Tigrii Lucăceni (ca şi reprezentantă a judeţului Satu Mare) la Campionatul Naţional de Oină, după calificări răsunatoare la fazele regionale în detrimentul echipelor reprezentante a judeţelor Arad, Baia Mare, Sălaj, Cluj, Sibiu.
După o scurtă perioadă de întrerupere participă din nou în 1981 şi 1982 (ambele faze finale se dispută la Mangalia) la finala pe ţară a campionatului de oină, ocupând locul 19, respectiv locul 15. Datorită rezultatelor excelente este cooptat in cadrul Federaţiei Române de Oină.
De menţionat şi rezultatele din acea perioadă a echipei de seniori Crasna Lucăceni culminând cu locul VI ocupat în 1978 la Slobozia (primind titlul de cea mai tehnică echipă) şi locul VIII în 1982 la Orşova.
Mă întreb când s-a mai jucat oină la Lucăceni?
Pasiunea pentru sport nu a avut limite şi a evoluat în acea perioadă şi ca jucător de fotbal la Crasna Lucăceni în campionatul judeţean.
În 1986 revine la Carei, titularizându-se la Liceul Industrial Nr.1 Carei actualmente Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu”. Reuşeşte să califice la fazele regionale de handbal echipa de băieţi a liceului in anul 1992 (faza regională disputându-se la Timişoara) şi echipa de fete a liceului in anul 1995 (faza regională disputându-se la Bistriţa).
Visez o zi in care să avem din nou o echipă de handbal la Carei. O echipă cu un nou Mercelino în teren cum ai fost tu rapid, dârz, entuziast, dornic de a face performanţă sau poate un antrenor cu calitaţile tale. Să batem Baia Mare, Satu Mare, Oradea cum am făcut-o când jucai. Să fim din nou mândri de noi,să ieşim din anonimat.
Poate unii dintre noi careienii, te-au uitat. Dar nu te-au uitat Gaţu, Birtalan, Gruia, Oţelea, Palko, Penu, Pal, Tegen, Albu, Domocoş, Redeş, Bica si ceilalţi, doar faci parte din familia handbalului românesc, ai fost ambasador al Careiului şi ai îndrumat în sport generaţii după generaţii de careieni şi nu numai.
Când am adunat informaţii despre cariera ta de sportiv am fost surprins să constat cât ai fost de respectat şi preţuit la Baia Mare, Bistriţa, Bucureşti şi Oradea. Lui Tegzes băimărenii i-au organizat in semn de preţuire un memorial. Noi nici nu ştiam că e de-al nostru, că e careian.
Când am revenit acasă am fost mândru. Mândru că sunt careian. Din oraşul fără echipă de handbal dar cu handbalişti. Cu Mircea Dohan, Tegen Ioan, Tegzeş Nicolae, Mircea Podoabă, Karoly Koracsony, Brem Arpad, Podină Ioan, Geng Jozsef, Muszta Peter,Georgescu Vasile,Oros Vasile,Fullajtar Iosif, Schlakter Ferencz.
Profesorul Mircea Dohan s-a stins din viaţa în data de 9 iunie 2010.
Brugos Laszlo (Ştiinţa Carei): “Mircea a rupt deja, din păcate panglica de la sosire şi aşteapta în linişte şi pace comunicarea rezultatelor finale şi sunt sigur ca şi acolo va fi pe un loc fruntaş.
Cât trăim şi noi îi păstram amintirea. “Dumnzeu să-l odihnească !
Mulţumesc tuturor celor care au participat la realizarea acestui articol .
Graţian Boroş ( ginerele lui Mircea Dohan)
.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei