Prof. Dr. Ioan Scurtu: “Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român”

• publicat la: 2 February 2015
Prof. Dr. Ioan Scurtu: “Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român”

Începem noul an sub auspicii incerte, când „aripile” identităţii naţionale ne sunt frânte din interior, deşi ar trebui să ne servească drept argument de forţă în vremuri de restrişte. Ca ţară membră a UE, avem nevoie de o voce puternică, de o afirmare clară, fără umbre, a ceea ce suntem în concertul european. Din marginile gri ale politicii comunitare, unde ne situăm azi, să facem pasul către… nucleul acţiunii şi deciziei Bruxelles-ului; de la integrarea „lejeră”, să trecem la integrarea „completă” în Uniune, aşa cum pleda, la Bruxelles, zilele trecute, însuşi preşedintele României. Cum să împlinim această dorinţă (similară, ca importanţă, cu realizarea unităţii naţionale în 1918), când suntem subminaţi de clasa politică şi de unii intelectuali autohtoni care răspândesc în lume ideea că românii nu au o identitate naţională şi nu sunt buni de nimic la ei acasă? Profesorul Ioan Scurtu, unul dintre istoricii de marcă ai ţării, este universitarul patriot şi de curaj, pe care-l preocupă pericolul în care se află identitatea românească, supusă unor atacuri nedemne şi lăsată pradă unor interese uşor de identificat.

„Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român”

După 25 de ani de libertate, asistăm la tentative vizibile de ştergere a identităţii naţionale, puse în practică de cei care „s-au săturat de România”. Trecutul este „rescris”, ca într-un cunoscut roman („1984”), iar studiul istoriei devine un fel de infracţiune, un demers „naţionalist”. Cine are interesul să-i văduvească pe români de cercetarea propriului lor trecut?

Se desfăşoară o amplă campanie mediatică, prin care se acreditează ideea că românii nu au capacitatea de a se conduce prin ei înşişi, nu au realizat nimic viabil de-a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze. Câţiva intelectuali, autoproclamaţi exponenţi ai societăţii civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfăşurând o campanie intensă şi sistematică de denigrare a poporului român….

Una dintre direcţiile de ştergere a memoriei româneşti este abandonarea monumentelor istorice. Au românii vocaţia distrugerii a tot ce-i leagă de trecut?

Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român. În 2013, am participat la lansarea cărţii „Palate din Bucureşti”, de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat că, în cei 25 ani de după 1989, s-au demolat mai multe monumente istorice şi de artă decât în 45 de ani de comunism. Guvernanţii, prin aşa-zisa “restitutio in integrum”, au deschis calea unor uriaşe abuzuri, la care s-a asociat din plin şi justiţia. Au fost restituite clădiri istorice – care făceau parte din patrimoniul naţional – pe care proprietarii (mulţi dintre ei obţinând decizii judecătoreşti pe baza unor acte false) le-au demolat, pentru a face loc unor clădiri “moderne”, din beton şi sticlă. Evident că asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii – care, culmea, se mai numeşte şi al Patrimoniului -, care are obligaţia de a păstra monumentele istorice şi de artă, precum şi cu ajutorul primăriilor, care au dat avize de demolare. După 1989, s-a mai înregistrat un fenomen curios, girat de guvernanţii de la Bucureşti: renovarea pe banii statului a unor clădiri monumente istorice şi apoi restituirea lor către proprietari, reali sau fictivi. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea că bunurile care până la acea dată au aparţiunut statului maghiar treceau de drept în proprietatea statului român. Nesocotind acest Tratat, guvernele şi justiţia română au restituit multe clădiri unor etnici maghiari, după ce, prin grija miniştrilor Culturii (lideri ai UDMR), acestea au fost refăcute şi renovate cu bani grei de la bugetul statului român. Toate acestea, în timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule româneşti au fost lăsate în paragină. Nici măcar în “Anul Brâncoveanu” (2014) nu s-au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici şi palate construite de marele domnitor.

„Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor”

Majoritatea oraşelor din Transilvania nu au statui, busturi şi alte monumente construite în ultimii 25 de ani. Dacă n-ar fi cele ridicate în perioada interbelică şi chiar în anii comunismului, pieţele ar fi dominate doar de eroii altora. Nu au găsit autorităţile postdecembriste figuri eroice în istoria românilor?

Pe întreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat zeci de busturi şi alte monumente prin care sunt omagiaţi diverşi lideri maghiari. Între aceştia, şi un criminal de război, ucigaş de români, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc. De altfel, liderii UDMR nu s-au disociat niciodată de politica horthystă, nici de liderii lor comunişti. Cu complicitatea guvernanţilor români, în judeţele Harghita şi Covasna s-a constituit “de facto” un “ţinut secuiesc”, în care aplicarea legilor României este facultativă. În ultimii ani se acţionează intens pentru legalizarea acestuia şi constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice. Confruntându-se cu această realitate, prefectul de Harghita a contestat în instanţă mai multe hotărâri ale consiliilor locale din judeţ, privind autonomia “ţinutului secuiesc”, deoarece încălcau Constituţia, care prevede că România este stat naţional unitar. Guvernul Ponta nu numai că nu a acţionat pentru impunerea legalităţii, ci l-a destituit, în august 2014, pe prefectul român, înlocuindu-l cu un prefect maghiar, susţinut de UDMR. Am fost recent în cele două judeţe şi am avut senzaţia că mă aflu în Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, carţile din librării, toate făceau propagangă revizionistă ungurească. Nu numai în magazine, dar şi la chioşcurile de pe trotuar, se vând hărţi, vase, tricouri cu Ungaria Mare, în care Transilvania este parte a acesteia. Românii de aici sunt trataţi ca străini şi presaţi să plece cât mai repede şi cât mai departe. În acest timp, oficialităţile de la Bucureşti dau asigurări românilor că totul este în regulă, să nu se îngrijoreze, deoarece totul nu este decât o propagandă a “extremiştilor români”.

În curând, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu există încă un monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru construcţia unui grup statuar sau a unei alei dedicate „măreţelor umbre” de la 1918?

Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esenţial al guvernanţilor. Personal cred că un asemenea monument ar putea fi amplasat pe platoul din faţa Catedralei Încoronării. Şi în Bucureşti ar trebui să existe un astfel de monument, eventual în Piaţa Unirii. Asemenea opere necesită timp de gândire şi de execuţie, iar 2018 “bate la uşă”. Ministerul Culturii ar trebui să lanseze concursul, pentru a nu intra în criză de timp, dacă se doreşte cu adevărat inaugurarea unor asemenea monumente. Desigur, poate fi realizat şi un “rond special” – de felul celui aflat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj sau în faţa Mausoleului de la Mărăşeşti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul să ia iniţiativa şi să asigure susţinerea financiară.

„Vreau ca istoria naţională să-şi capete locul cuvenit în şcoală, în societatea românească în general, pentru ca românii să fie mândri de trecutul lor, aşa cum sunt toate popoarele civilizate din lume”

Cum integrarea europeană este un fenomen istoric în curs, vă rog să comentaţi afirmaţia recentă a preşedintelui Johannis, care a spus că doreşte o „integrare completă” a României în UE. Să fie aici o trimitere la linia conservatoare, de pierdere a identităţii naţionale, promovate de Bruxelles?

În opinia mea, cei mai mulţi dintre politicienii români nu au înţeles ce înseamnă integrarea europeană. Slugarnici şi lipsiţi de coloană vertebrală, aceştia nu au negociat cu adevărat aderarea României la Uniunea Europeană, ci au acceptat tot ce li s-a cerut, pentru a demonstra că sunt “democraţi” şi deschişi spre “economia de piaţă”. Aceasta este principala explicaţie a faptului că, după aderare, România nu numai că nu şi-a consolidat statutul internaţional, dar a devenit o ţară fără o politică naţională, preocupată doar “să facă frumos” în faţa Bruxelles-ului. De aici şi un anumit dispreţ pentru România, care nu este tratată ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care nu merită să stea decât în colţul mesei şi să i se aducă mereu reproşuri. În consecinţă, eu înţeleg declaraţia recentă a preşedintelui României ca o hotărâre de a se înceta cu această atitudine faţă de ţara noastră şi de a fi tratată ca un stat care este pe deplin integrat în Uniunea Europeană. Eu nu înţeleg, prin Europa unită, un continent uniform, croit după un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice şi mari. Eu doresc o Europă armonioasă, în care fiecare ţară vine cu propriile sale valori, o Europă a civilizaţiilor, a cetăţenilor egali în drepturi şi în obligaţii. În acea Europă, România îşi va avea locul meritat, prin mărimea teritoriului şi resursele naturale, prin populaţia ei inteligentă şi creativă, prin zestrea intelectuală şi trecutul său milenar. Cu condiţia ca liderii politici să scape de complexul de inferioritate de care sunt dominaţi în faţa “celor mari”, să acţioneze cu hotărâre pentru progresul ţării lor şi pentru o propagandă activă pe plan internaţional. Vreau ca istoria naţională să-şi capete locul cuvenit în şcoală, în mass-media, în societatea românească în general, pentru ca românii să fie mândri de trecutul lor, aşa cum sunt toate popoarele civilizate din lume. Atunci denigratorii de profesie, precum cei menţionaţi mai sus, nu vor mai avea succes şi nici credibilitate, vor deveni nişte epave jalnice într-o lume care-i cunoaşte cu adevărat pe români şi-i respectă aşa cum se cuvine.Am studiat programul TV publicat vineri 16 ianuarie 2015 şi am constatat că la TVR istoria românilor beneficiază de “5 minute de istorie” pe programul 2 (excelenta emisiune realizată de Adrian Cioroianu), în timp ce “Cultura minorităţilor” are câte o jumătate de oră în cinci zile din săptămână, pe acelaşi program. Partea “leului” revine emisiunilor ”Maghiarii de pe unu” (TVR 1) şi “Maghiarii de pe doi” (TVR 2), câte o oră şi jumătate de fiecare, trei zile pe săptămână. Şi se zice că TVR este “televiziune naţională!”.

La capitolul figuri istorice controversate se află, din nefericire, mareşalul Ion Antonescu – pentru unii, criminal de război, pentru alţii, erou naţional. Ce se poate spune, în actualul context internaţional, despre această tragică figură a istoriei noastre moderne?

Ion Antonescu a fost un militar român care şi-a adus contribuţia la făurirea unităţii naţionale, în calitate de şef al Biroului Operaţii din Cadrul Marelui Cartier General. Apreciind rolul său în războiul din 1916-1918, regele Ferdinand l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie militară – Ordinul “Mihai Viteazul”.A avut un rol important în cadrul delegaţiei române la Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei şi Basarabiei cu România.În calitate de ataşat militar la Londra şi Paris, de şef al Şcolii Superioare de Război, de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, Ion Antonescu s-a remarcat prin exigenţă, corectitudine şi patriotism. şi-a asumat conducerea ţării în condiţiile dramatice de după sfărâmarea graniţelor României, când toţi politicienii, în frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte, promiţându-i sprijinul. A crezut că, angajând România în război alături de Germania, poate reface graniţa de Est, eliberând Basarabia şi nordul Bucovinei ocupate de sovietici, dar până la urmă a eşuat.A aplicat în România politica antisemită dusă la extrem (holocaust), deportând sute de mii de evrei în Transnistria, dintre care 123.710 (după calculele lui Dinu C. Giurescu) şi-au pierdut viaţa. O asemenea politică nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza opozanţi ai regimului, ci bătrâni, femei, copii, bolnavi, pe toţi evreii în general, care au fost ridicaţi din casele lor şi trimişi peste Nistru (în Transnistria), unde au murit fără a fi avut vreo vină. Totuşi, nu poate fi trecut cu vederea faptul că în timpul regimului Antonescu a funcţionat, în Bucureşti, singurul Teatru Evreiesc din Europa şi că, la sfârsitul acestui măcel, în România trăia cea mai numeroasă comunitate evreiască de pe acest continent.

„G. Călinescu: «Personalitatea lui Iorga e covârşitoare»”

În fine, se cuvine menţionată o altă persona non grata pentru denigratorii poporului român: Nicolae Iorga. Se vorbeşte tot mai puţin de marele istoric, iar cine o face riscă a fi trecut în rândul „ciumat” al naţionaliştilor. De ce s-a ajuns aici?

Nicolae Iorga, ucis de legionari la 27 noiembrie 1940, în timpul guvernării Antonescu, a avut o uriaşă contribuţie la cultura românească şi universală. Larga sa recunoaştere pe toate meridianele globului îi irită pe “civiştii” care trebuie să susţină că poporul român este unul periferic, lipsit de valori autentice, că doar nişte naţionalişti, autohtonişti şi antieuropeni inventează “mituri”. A fost profesor la Facultatera de Litere şi Filosofie, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene şi al Institutului de Istorie Universală (pe care le-a întemeiat), rector au Universităţii din Bucureşti, preşedintele Ligii Culturale Române, întemeietorul Universităţii Populare de la Vălenii de Munte, preşedintele Comitetului Monumentelor Istorice, directorul gazetelor “Neamul Românesc” şi “Neamul Românesc pentru popor” , al “Revistei Istorice”, al “Revue Historique des Études Sud-Est Européennes” (înfiinţate de dânsul), întemeietorul Casei Române de la Veneţia şi al Casei Române de la Fontenay-aux-Roses, preşedintele Partidului Naţionalist-Democrat, primul preşedinte al Adunării Deputaţilor de după Marea Unire (1919), preşedintele Consiliului de Miniştri (1931-1932), consilier regal (1938-1940), preşedinte al Senatului (1940). A fost membru al Academniei Române, al Academiilor din Stockholm, Cracovia, Santiago de Chile, doctor Honoris Causa al Universităţilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Orford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, vicepreşedinte al Comitetului internaţional al Istoricilor.N. Iorga a scris 1.003 volume, între care istoria românilor în 10 volume, istoria Imperiului Bizantin, istoria statelor balcanice, istoria Imperiului Otoman, istoria românilor din Transilvania, istoria presei, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comerţului, istoria învăţământului, istoria artei etc. etc. – multe dintre acestea publicate în limbi străine (franceză, germană).A fost un reputat istoric şi critic literar, autor a peste 40 de piese de teatru, cele mai multe cu tematică istorică etc. etc.După ce, în 1926-1928, a publicat 4 volume, intitulate Essai de synthèse de l’ Histoire de l’humanité, în 1940 a început să scrie Istoriologia umană, la care tocmai lucra când a fost răpit de legionari. Ar fi fost o operă de căpătâi a întregii umanităţi.George Călinescu aprecia: “Personalitatea lui Iorga e covârşitoare”. Lucian Boia consideră că N. Iorga este un “naţionalist” şi un “autohtonist” al cărui mesaj este depăşit şi, deci, nefolositor. Daţi-mi voie să cred că George Călinescu a făcut o judecată de valoare ştiinţifică, în timp ce epigonul său s-a rătăcit în meandrele politicianismului de duzină.

sursa cotidianul.ro

comentarii

de Ioan la 8 February 2015 - 11:51

Maestre planul acesta e deja pus in aplicare demult, cei de la Bucuresti vedeti lucrurile cu intarzierea specifica.

de Horia Mărieș la 8 February 2015 - 16:48

Nu contest competența profesională ca istoric și CV-ul extrem de bogat al istoricului prof. Dr. Ioan Scurtu.
Dar astea nu-l indreptățesc să enunțe teze pe care eu ce puțin le consider tãmpite, prăpăstioase, demobilizatoare cum este cea a existenției unui program de ștergere a identității naționale a poporului român.
Mai suntem și noi pe aici, cei cãțiva care nu aumtem de acord cu teze chiar atât de cretine. Să-și vadă Scurtu de arhelogia, arhivistica, masoneria lui și eventual chiar și de pescuit și să ne scutească.

În cel privește pe @Ioan de la 8 februarie, mă întreb doar care împuțit de Gherman i-o fi băgat în cap teza că “cei de la București văd lucrurile cu întărzierea specifică”?. Oare ce îl face să creadă chestia asta: faptul că are mai multă școală, mai multă cultură, citește mai mult, știe mai multe, are un neuron în plus față de bucureșteni? Mă îndoiesc foarte serios că lucrurile se întãmplă așa.
Ba cred că se îmtãmplă exact pe dos.

de nasul la 8 February 2015 - 20:02

domnu ioan are dreptate si ca dovada exprimarile oaspetilor lui covaci de la castel adusi de la nanasul tv pe bani frumosi ca doar nu bateau dejaba drumul tarii pana la carai.
numai cine nu traieste aici nu intelege semnalul de alarma tras de profesorul scurtu\
Una e sa stai pe facebook si sa crezi ca stii ce se intampla si alta e sa traiesti zi de zi in transee!

de Horia Mărieș la 8 February 2015 - 20:37

@nașul

Ce vorbești matale nașule-nănașule?

Păi dacă trăiești zi de zi in tranșee (sper că ai măcar gresie pe jos pe acolo, ai otravă împotriva șobolanilor precum și aer condționat ca să nu te atace la reumă igrasia) și dacă știi atãt de bine toate realitățile careiene, județene și ale acestei țărișoare, de ce nu pui matăluță mâna pe plaivaz și de ce nu scrii matale pe aici, pe de comentariile de la BdeC, precum – și doar dacă doreșți, în articole de sine stătătoare, toate aceste adevăruri, ca să ne lămureșți și pe noi, cei care nu locuim acolo și care habar n-avem de nyimik din ce se întãmplă pe acolo? De ce ne lași Domnule să murim proști? Nu îti este de loc milă de noi?

Hai nănașule, nu fii rău cu noi, pune mâna și scrie, poate dovedești că pe lânga faptul că le cunoști pe toate cele din tranșee, mai ai și talent la scris. Așteptăm cu mari speranțe lansarea matale pe piața povestitorilor de snoave adevărate. Dă-i drumul, nașule!

de nasul la 8 February 2015 - 23:56

nea bucuresti matale crezi ca ai prins de coada adevarul absolut si toti ceilalti sunt bananieri de Carei?\zici ca le stii pe tote si nu spui un cuvintel de afacerile de la ponyvas?

pentru alea nu ai destul talent la scris?

de Horia Mărieș la 9 February 2015 - 03:39

@nasul

Nu, nu am de loc pretenția că sunt in posesia adevărului absolut.
Nu, nu am de loc impresia că toți ceilalți sunt “bananieri de Carei”. Cu excepția dumitale.
Este drept, uneori, unii ca @nașul mă fac să mă gândesc că mai sunt și careieni care nu știu nimic altceva decât “slănină cu ceapă și palincă”. Fiindcă niciodată n-au argumente, fiindcă niciodată nu scot la iveală fapte și documente, fiindcă niciodată nu sunt în stare să scrie altceva decåt un text găunos care conține cel mult două propoziții agramate, fiindcă doar se bagă singuri in seamnă, doar se dau mari viteji care mai fac și pe deștepții, dar care în fond se ascund ca lașii după un prăpădit de “alias”. Eu unul nu-i știam pe ardeleni a fi niște lași nevoiți să se ascundă mereu după o poreclă sau după un pseudonim. Pe acest gen de careieni eu unul nu dau nici măcar un singur creițar găurit. De obicei ii ignor.

Ce am știut să scriu despre Ponyvás(puszta), am scris deja. Fă bine si caută. În rest, nu am nimic in comun cu Ponyvás, cu afacerile de pe acolo, nu știu nimic despre ele, există doar o simplă concidentă între numele de fată al soției “viticultorului” de pe acolo și numele meu. Am mai scris și despre subiectul ăsta, dar unor @nași ca dumneata le intră foarte greu treaba asta în cap.

Și apropo de subiectul “ponyvás” scos de @nașul așa, tam-nesam, la inaintare. Te înțeleg, ai incercat un atac josnic și de loc subtil la persoană. Ai ratat. Cunoști dumneata subiectul? Te-am mai invitat: pune mâna pe plaivaz și scrie. Aștept și eu să aflu detaliile spumoase ale afacerilor care se fac pe acolo. Dă-i drumul nașule, scrie, nu te Jenö! Hajrá @nașu’!

de Horia Mărieș la 9 February 2015 - 04:36

@nașul

P.S. Știi ceva nănașule? M-am răzgândit.

Recunosc, sunt rudă apropiată cu proprietarul viei de la Ponyvás (Viișoara), locul ăla celebru, binecunoscut pe plan mondial, unde, așa cum susții matale – dar fără să prezinți nici măcar o singură dovadă, se pun la cale cele mai mari afaceri din județul SM.

Recunosc, sunt rudă prin alianță (sau mai bine zis prin “coincidență de nume”) cu viceprimarul municipiului Carei.

Poate că așa – și de acum încolo, o să beneficiez și eu de pile, de “protekció” de câte ori (foarte rar) o să-mi mai calce piciorușele prin Carei / Nagykároly / Grosskarol.

E mai bine așa? Te-ai mai liniștit? Ți-a mai venit inima la loc?

Este in regulă. Atunci, dacă te-ai liniștit, dă-i drumul repede la poveste, scoate pe piața de vechituri (ocskasor) tot ce știi dumneata că este adevărat în folclorul legat de subiectul “ponyvás”. Pe urmă, o să poți continua cu alte subiecte cum ar fi casa de la Debrecen, casa de la Mateszalka, cele 30 hectare teren agricol cumpărate pe numele unor terți in jurul Careiului, pădurea comunală dispărută de la Ianculești, etc. Vrem să-ti vedem ieșind la iveală talentele la scris. Drukolunk pentru asta.

Mulți @nași anonimi aruncă pe piață, pe aici pe la comentariile din BdeC, apropouri legate de aceste subiecte, dar nimeni nu demonstrează, nimeni nu dovedește absolut nimic. Nici măcar cu o fotografie autentică.

Hai, curaj găină, scrie, că nu o să te tai! Promit.

de nasul la 9 February 2015 - 07:46

hai gata ca am inteles si nu te mai agita ca pepsiul\
vrei sa incerci si alta cale ca sa primesti mostenirea pentru care ai tot scris aici.\succesuri

de Horia Mărieș la 9 February 2015 - 08:04

@nasul

Ba p-a măti!

Lasati un comentariu