Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Boboteaza

Boboteaza

În suita celor 12 sărbători importante creştine se numără şi Boboteaza (Botezul Domnului), ţinută in fiecare an, in ziua a şasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus să păşească in viaţa publică, la implinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Intrucât in această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată in lume, sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Incă din sec. 3, poate şi mai inainte, este semnalat inceputul acesteia. Cert este că in „Constituţiile Apostolice” Boboteaza figura deja printre sărbătorile creştine, alături de Crăciun şi de Paşti.

In Iordan botezându-Te Tu, Doamne…

Sărbătorită incă de la inceput in ziua de 6 ianuarie, multă vreme impreună cu Crăciunul (lucru rămas până astazi in practica Bisericii otodoxe ruse, a Bisericii Armene şi a celorlalte biserici necalcedoniene), Boboteaza mai este cunoscută şi sub numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Intrupat.

Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Matei ne relatează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuinţa să fiu botezat de tine şi tu vii la mine” (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Iisus că aşa se cuvine, a fost botezat in cele din urmă de către Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează in Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatăl din cer Il declară ca fiind Fiul Său.

Boboteaza (6 Ianuarie) şi cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. In ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită in dimineaţa aceea după Liturghie. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau din această apă sfinţită. Preotul este precedat de copii imbrăcaţi in cămăşi albe, sunând din clopoţei şi deschizând calea preotului. Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cântă colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă in casă.

Boboteaza este  una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile , preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care „botează” apele, oamenii, animalele şi casele.

Superstiţii de Bobotează

Bătrânii cred că de Bobotează se deschid cerurile şi îngerul păzitor le spune fetelor de măritat şi băieţilor de însurat unde îşi găsesc norocul.
Pe lângă fiecare sărbătoare religioasă, în popor au luat naştere, de secole, superstiţii legate de momentul religios, iar multe simboluri şi obiceiuri se leagă strâns de Bobotează. Astfel, de Bobotează nimeni nu spală rufe ca să „nu se spurce apa”, bătrânii cred că apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase, iar ea nu se strică niciodată. „Se spune că cine se aruncă în apă în această zi va fi ferit de toate bolile şi că, atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies şi fug pe câmp, însă ei nu sunt văzuţi, îi pot vedea doar lupii. Spun bătrânii noştri că, dacă în ziua de Bobotează vremea e frumoasă, anul va fi bogat în pâine şi peşte”, povesteşte etnologul Maria Golban. Tot acum, în unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apa din fântână sau dintr-un râu. În Transilvania, de Sfântul Ioan Botezătorul, exista obiceiul numit „Udatul Ionilor”, iar cei care purtau acest nume erau purtaţi cu mare alai prin sat, până la râu, unde erau botezaţi.
În căutarea „ursitului” şi previziunile meteorologice
În popor există credinţa că până la Bobotează expiră termenul de peţire a fetelor, iar perioada cuprinsă între Ajunul Crăciunului şi Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. Fetele credincioase îşi pun în ajun de Bobotează câteva fire de busuioc sub pernă din mănunchiul purtat de preot, pentru a-şi visa ursitul. O superstiţie spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an. Dacă în ziua de Bobotează pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate, de va bate crivăţul, anul va fi rodnic, iar de vor fi sloiuri la streşini, primăvara va fi timpurie. Tot în ziua de Bobotează, mamele care au pierdut copii sau i-au născut morţi iau aghiazmă şi se duc împreună cu preotul şi o toarnă peste mormintele lor, apoi îi „botează” cu numele Ion, iar dacă vor proceda în acest fel trei ani la rând, copiii sunt botezaţi şi pot fi socotiţi în rândul celorlalţi creştini morţi.
Agheasma ca „leac”
Despre agheasma adusă din biserică oamenii cred că este bună de leac. De obicei, bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din aceasta apă pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma este păstrată tot anul într-un mic vas lângă icoană şi nu se alterează în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Dacă totuşi devine vâscoasă sau capătă gust neplăcut, tradiţia spune că o persoană din casă a comis un mare păcat sau că asupra casei a fost aruncat un blestem pe care numai preotul îl poate desface.

redactia