Pagina principala / Opinii / Familia, Şcoala şi Biserica

Familia, Şcoala şi Biserica

Privită din perspectiva integrării, şcoala poate fi considerată spaţiul unde are loc un schimb intercultural al valorilor. Din acest punct de vedere, şcoala trebuie să pună accentul în mod deosebit pe interrelaţia continuă între toţi factorii implicaţi în educaţia copilului, să-şi focalizeze atenţia supra nevoilor reale ale tinerilor.

Un lucru esenţial, pe care şcoala trebuie să-l ia în considerare, este faptul că există persoane diferite, motivaţii şi puncte de vedere diferite, şi că fiecare are dreptul la educaţie. În acest sens, este foarte important ca toţi copiii să fie crescuţi în spiritul iubirii, respectului şi toleranţei faţă de cei din jur. În realizarea acestui obiectiv o contribuţie importanţă o aduce Biserica şi şcoala. Este cunoscut faptul că educaţia religioasă se naşte, în primul rând, în sânul familiei, dar ea se continuă apoi în şcoală şi în Biserică.

Din aceasta perspectiva dorim să vă prezentăm lucrarea unei eleve,Tania Gabor (cl.a VI-a,Scoala Generala nr.3),  deosebit de talentate,care este produsul bunei colaborări dintre şcoală,familie şi Biserică.

Şcoala şi Biserica- porți spre mântuire

,, Ce pustiu  ar fi spaţiul dacă nu ar fi punctat de biserici.În afara slujbelor Bisericii nu exista scară către cer “  (…un mare gânditor român Petre Ţuţea).

Dragostea de Dumnezeu mi-a fost insuflată în familie de către mama, apoi continuată la şcoală de doamna profesoară de religie.

Fără ajutorul Şcolii nu aş fi reuşit să-l cunosc atât de bine pe Dumnezeu . Biserica şi Şcoala sunt două instituţii apropiate ca rol în educație astfel încât e imposibil ca atunci când vorbeşti de Şcoală să faci abstracţie de Biserică.Legătura dintre Şcoală și Biserică este foarte strânsă , ambele fiind o sursă de a-l cunoaşte mai bine pe Dumnezeu.

Învăţătorii şi profesorii sunt ca nişte făclii pe care Dumnezeu i-a dat ca să ne lumineze calea spre mântuire . Însuşi Mântuitorul a spus Apostolilor Săi:,,Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri.’’(verset scripturistic Mt.5,16)

Profesoara mea de religie este un model pentru mine, eu fiind la vârsta căutării unui model în viaţă.Puterea exemplului ei a acţionat direct asupra vieţii mele.Prin comportamentul său ne-a învăţat ce înseamnă a-ţi iubi aproapele.M-a învăţat ce înseamnă smerenia (mustrându-mă cu blândeţe atunci când eram cuprinsă de păcatul mândriei) ,cu simţul umorului mi-a trezit dragostea de muncă şi viaţă  deoarece mă molipsea de un optimism încurajator și de o veselie binevoitoare.

Prin sinceritatea ei , mi-a câştigat încrederea și m-a învăţat cum să-mi păstrez sufletul curat.

Dar cel mai important lucru care l-am învăţat la orele ei de religie a fost rugăciunea , nu doar pentru noi, cât mai ales pentru semenii noştri.

Astfel că într-una din zile aflând că profesorul nostru de franceză este grav bolnav,am hotărât împreună cu nişte colegi să punem în practică ceea ce ne-a îndemnat doamna profesoară.Ieşind de la şcoală împreună cu aceștia , în drum spre casă ne-am oprit la biserică să ne rugăm pentru sănătatea domnului profesor  .La ieşirea din biserică, întâmplător , ne-am întâlnit cu doamna  profesoară care ne-a întrebat ce am facut la biserică .Rostirea adevărului , a scos la iveală rezultatele orelor de religie.Aşadar, şcoala nu ne învaţă doar să ne îmbogăţim cunoştintele, ci şi să dobândim virtuţile creştine , cu alte cuvinte să dobândim viaţă veşnică.

Tot în cadrul unei ore de religie am învăţat că nu exista mântuire în afară  de Biserică.Ori de câte ori am avut ocazia am participat la Sfintele Slujbe.

Ceea ce la început mi s-a părut o plictiseală cu timpul a devenit o necesitate şi o bucurie.

Ca să mergi cu plăcere la biserică, trebuie mai întâi să Ȋl iubesti pe Dumnezeu și să Ȋl cauți să-L cunoști.Ȋn Școala L-am cunoscut pe Dumnezeu prin intermediul orelor de religie iar la biserică merg acum cu mintea și inima pregătită să Il întâlnesc pe Hristos. Este suficient să ne deschidem ochii sufletului și atunci vom alerga către biserică, nu ne va putea ține nimic să nu alergăm cu toată puterea noastră acolo unde plângem, ne bucurăm, cântăm și slăvim Hristosul cel Adevărat.

comentarii