Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,purtătorul de biruinţă
In fiecare an, la 23 aprilie, il prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Sfântul Gheorghe s-a născut in Capadocia, din părinti creştini. Incă de tânăr rămâne fără tatăl său, care a murit mărturisind credinţa creştină. Impreună cu mama sa, se mută in Palestina
A urmat cariera militară si a ajuns comandant in armata impăratului Diocletian.
In anul 303, impăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligati să se lepede de credinţa in Hristos si să se inchine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare in anul 303, in ziua de 23 aprilie.
Menţionăm că Biserica creştină serbează ziua morţii sfinţilor ca ziua lor de naştere. Numai Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Botezătorul fac exceptie de la această regulă.
Sfântul Gheorghe in iconografie
Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe calare pe un cal, strapungand cu sulita un balaur. Este vorba despre o legenda pioasă, in care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Aceasta imagine a sfântului a rămas in amintirea oamenilor ca model de curaj in lupta cu diavolul. Mai este reprezentat intr-o mantie rosie, culoare traditionala pentru un martir, dar si ca războinic pedestru sau ca tribun militar in vesminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoşă sub mantie, ţinând o cruce in mâna dreaptă si o sabie in mâna stângă.
In 1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale si al intregii ţări. Regele Edward al III-lea a infiintat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfantului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, „Union Jack”. Marele Mucenic Gheorghe este considerat si ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei.
De la un specialist in istoria religiilor există o informatie potrivit căreia in judetul Timis se găseşte craniul Sfântului Gheorghe! Mânăstirea Sfântul Gheorghe, care il adăposteşte, este una din cele cinci mănăstiri ortodoxe sârbe de pe teritoriul României. Nicăieri in toata istoriografia bisericească, in miile de cărţi despre ortodoxie nu este mentionat acest fapt senzational. Datele oficiale despre Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ sunt extrem de putine. Sfântul lăcaş este situat in satul Birda, comuna Gătaia, din judetul Timis. Ca administrator al Sfintei Manastiri Sfântul Gheorghe, părintele protopop Branislav Stancovici explică că, pentru sfintele moaşte si icoana făcătoare de minuni, vremurile au fost grele odată cu venirea comunismului. Intre anii 1950-1990, fara a fi complet eliminata din rândul aşezămintelor de cult (intrucât biserica a rămas in functiune), incinta manastirii a fost folosita pe rând de armată, CAP, COMTIM sau de alte unităţi socialiste, in calitate de „chiriasi“ nepoftiti, fiecare contribuind, mai mult sau mai putin, la deteriorarea constructiei.
„Da, in Manastirea Sfantul Gheorghe există intr-o raclă – care este tinută intr-un seif special din Sfântul Altar – fragmente din capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Acestea sunt moaşte unice in lume. Stiti că din moaşte este obiceiul să se rupă bucăţele, pentru a fi impărtite spre sfintenie bisericilor, dar capul este numai la noi. După marea bătălie de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei), din 1389, pentru a fi salvat de mâinile păgânilor, Capul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, impreună cu lanturile cu care acesta a fost incătuşat si cu icoana făcătoare de minuni din tronul Maicii Domnului au fost strămutate din Kosovo in Voivodina, mai exact in Karlovat, la resedinta episcopala de acolo. Karlovat este o zona cu zeci de mănăstiri ortodoxe, considerata de multi drept Athosul sarbesc. De aici, tot de teama turcilor, odoarele sfinte au ajuns aici, in Mănăstirea Sfantul Gheorghe, prin stăruinta ctitorului acesteia, marele despot Brancovici“.
Obiceiuri de Sfântul Gheorghe
In traditia populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.
In spiritualitatea populară, intre San-George si Sâmedru (Sfântul Dumitru) exista o intelegere cosmica. Se spune că atunci când broaştele cântă pentru prima oară, San-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viaţă.
In dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un bărbat, aşeza la stâlpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.
Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
In ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că isi pot vedea ursitul dacă priveau, in aceasta noapte, intr-o cofă plină cu apă.
Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele să pună in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.
Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.
Flacaii cautau in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.
Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.
Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.
Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.
Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stălpilor de la poartă cu ramuri verzi.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 23 aprilie 2015 - 17:01
La Mulți ani de ziua onomastică tuturor ce poartă prenumele de Gheorghe, George, Georgeta, Georgiana, Georgica și alte derivate ale acestuia!
Uneori mă simt foarte bine și chiar amuzat știind că locuiesc și în România unde Sf. Gheorghe se sărbătorește ca lumea. Adică cu un chef mare! E și ziua mea onomastică, fiindcă Sf. Horia n-a fost trecut încă în calendarul bisericesc, deși Horia (Horea) – Vasile Ursu Nicola, conducătorul răscoalei țărănești din 1784 din Transilvania ar merita din plin acest lucru, ca și martir.
Mă simt bine și vesel și atunci când citesc ce scrie un brazilian despre România.
Mai uit de necazurile cotidiene, de corupție, de politicieni, de Băse, Udrea, Ponta, etc., de sărăcie, de lipsuri, ș.a.m.d.
Fernando Castilho Cintra din Brazilia, ne-a vizitat țarași a făcut niște observații comice cu privire la felul nostru de a fi, pe contul personal de Facebook . Iată lista!
1. Dracula este vampir în afara României.
2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.
3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut să-l beau a fost vișinata.
4. O altă băutură drăcească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este același lucru.
5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu ungurii în Ardeal.
6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări. Fumează în casă, restaurante și chiar în mall-uri.
7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea înainte de a intra în casă.
8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă podeaua curată, decât plămânii.
9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am. Râuri, canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.
10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri românești. Sunt în condiții bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.
11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.
12. Maramureșul este un loc vesel. Oameni veseli, costume vesele, culori vesele și cimitire vesele.
13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt câinii ciobănești. Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi.
14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori vezi un câine în România, fugi.
15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor mici.
16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu siguranță: românii iubesc carnea.
17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici aveți de toate, iubitorilor de carne.
18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.
19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.
20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.
21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te urca, dar s-ar putea să nimerești un șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani! (poveste adevărată).
22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este aglomerat.
23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste adevărată)
24.Românii adoră să schieze.
25. Schiatul în România este extrem de ieftin.
26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez. Schiatul nu este pentru brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.
27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul șiți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.
28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.
29. Munții României au cărări bine marcate pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.
30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel de călătorie.
31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.
32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina) și vor subestima locuri grozave (exemplu București).
33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o arhitectură precum Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de noapte cum puține alte orașe au.
34. Oamenii spun că sunt mulți câine fără stăpân în București.
35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în București.
36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.
37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.
38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.
39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este dativul.
40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!
41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“
44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.
45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent român. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,, nem tudom“.
46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu autostopul.
47. De multe ori mă întreabau ce dracu’ caut într-o astfel de țară dacă sunt brazilian.
48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din România e grozav, că rata crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai rapidă dezvoltare economică din țările est-europene.
49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se plânge de ea. Politică, economie, societate…
50. Greșesc.
51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri călduroase, toamne răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.
52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare. Vara nu e înnorat.
53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am văzut), urșii și lupii sunt invizibili.
54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste urmele sale.
56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.
57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală.
58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni spunându-mi: ,,Deci, îți place Germania“. Duceți-vă dracului…
59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri: 1. Să se mute în Anglia. 2. Să se mute în orice altă țară care nu e România.
60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.