Pagina principala / Opinii / Bătaia nu e ruptă din rai. Poţi educa şi fără să pedepseşti copilul

Bătaia nu e ruptă din rai. Poţi educa şi fără să pedepseşti copilul

Acum câteva decenii, intrebarea era dacă poţi face educatie copilului fără să-l baţi. Acum constatăm că se poate. Cel putin, in principiu. Dar apare o problemă nouă: ii poţi face educatia, chiar fără să-l pedepseşti deloc?

Intrebarea este cu atât mai grea cu cât cei maturi, ca să pună regula in comportările lor sociale, aplică pedepse celor care nu respectă legea. Extrapolând, iti vine să tragi concluzia că, dacă e utilă pentru adulti, este la fel de folositoare pentru copii, notează Infoniac.

O problemă cu dus şi intors

Un studiu elaborat la Universitatea Michigan, SUA, sustine că efectul pedepsei este mai mult subiectiv decât moral. Sanctiunea face copilul sa se simta rusinat si umilit, in loc sa-i trezeasca semnificatia responsabilitatii. Efectul pedepsei poate ajunge fara sens.

In schimb, sanctiunea poate provoca o varietate de probleme in viitor, inclusiv stari de anxietate, de depresie si chiar ii poate dezvolta spiritul agresiv.

Dar cel mai important este faptul, adesea neobservat, ca pedeapsa sistematica distruge inevitabil relatia dintre parinti si copii, acestia din urma, in loc sa identifice parintele ca un ocrotitor, il asimileaza cu un judecator.

Pe de alta parte, indulgenta extrema, manifestata printr-o toleranta totala si fara discernamant, in stilul mamitii domnului Goe, nu induce in sufletul copilului afectiunea pentru un parinte tolerant, ci mai curand indiferenta pentru unul dezinteresat.

Pe scurt, autoritatea trebuie exercitata persistent, dar prin alte mijloace decat pedeapsa aplicata ca atare. Cum? „O abordare pozitiva este mai eficienta decat orice pedeapsa”, afirma Andy Grogan-Keylor, autorul studiului de la Universitatea Michigan.

Care este acea abordare pozitiva?

Decat pedeapsa atunci cand copilul se face vinovat, este incomparabil mai eficienta aprecierea atunci cand inregistreaza o reusita. Renunta sa certi copilul pentru ca azi nu-si mananca toata supa din farfurie. Prefera sa astepti pana poimaine si-l vei lauda, pentru ca a mancat-o pe toata.

Prevenirea este arta educatiei. Nu-l certa pentru ca alearga pe strada. Eventual, propune-i sa tina pasul cu adultii. Dar inainte de a pleca la drum (si nu dupa aceea), atrage-i atentia ca alergand se expune la accidente, ca nu este compatibil cu comportamentul unui copil de rangul lui, ca te-ar deranja.

Cand copilul greseste, incearca sa afli de la el de ce a facut-o. Daca a spart un pahar, ar fi grozav sa-ti explice: „pentru ca statea prea aproape de margine”. Asta face mai mult decât dacă l-ai certa. Altădată, va pune paharul la locul lui, dar, mai ales, va observa ca, recunoscandu-si vina, nu suporta consecinte morale.

Privatiunea este tot o pedeapsa. Daca vrei sa-l lipsesti de televizor pentru ca a facut o boacana, trebuie sa renunte toata familia. Va simti ca toti sunteti afectati de cele petrecute, nu ca i se aplica numai lui, o sanctiune numai pentru el, intrucat a lui era vina.

Faptul ca resimtiti cu totii vina lui va avea un efect moral superior fata de situatia cand ar resimti-o numai el.

Metoda suprema in educatie

In educatie, nu exista metoda mai buna decat exemplul parintilor. Daca parintii sunt certareti, va fi si copilul tot certaret. Daca parintii nu-si asuma greselile, nu si le va asuma nici copilul. Daca parintii nu se respecta intre ei, nu-i va respecta nici el. Asta este legea nescrisa a educatiei.

A doua lege a educatiei este legata de mediul social al copilului, care trebuie supravegheat din umbra de catre parinti. Trebuie sa stiti cu cine se intalneste, cu cine discuta si chiar sa aflati discret cam ce discuta.

Mediul il poate expune la greseli, in fata carora tu, ca parinte, ajungi sa te intrebi daca solutia este pedeapsa sau abordarea pozitiva. Dar solutia nu este alta decat supravegherea mediului social.

sursa ziare.com