Pagina principala / Editorial / Un monarh sub microscop

Un monarh sub microscop

Dacă aţi crezut că istoria medievală şi-a consumat efectele, atunci este cazul să aflaţi că nu şi consecinţele.

După ciuruirea dictaturii şi a sinistrei sale soţii, au răsărit pe coclaurii patriei tot felul de clone miniaturale şi caricaturale ale celui care fu pentru noi, vreme de un sfert de veac, „Geniu al Carpaţilor”.

Aşa a apărut primarul comunal, care a câştigat în odioşenie dar şi caraghioslâc, pe măsura mandatelor înhăţate prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe.

Nici nu trebuie să-l vizitezi în biroul său de un kitsch deranjant, că îl poţi recunoaşte şi în public, după mersul său ţanţoş, gesticulaţia gitanescă şi glasul cu imperative tonalităţi.

El este asemeni unui monarh absolut în sătucul său încovoiat de exerciţiile infatigabilelor  sale abuzuri fără de sfârşit.

Băiat sărman cândva, astăzi el este, de departe, cel mai mare latifundiar din întreaga unitate adminsitrativ – teritorială cu care l-a blagoslovit alegătorul.

Dintr-un simplu agricultor, el a ajuns astăzi un om titrat şi cu masterat, chit că nu ştie să lege o frază cât de cât inteligibilă în limba română.

Fabricile de diplome şi-au făcut foarte bine treaba, că dacă poptiroaşele universitare sunt îndoielnice, bancnotele de circulaţie europeană sunt cât se poate de adevărate.

Micul monarh se va muta azi – mâni în conacul pe care l-a luat cu japca, împreună cu întreaga sa suită: nevastă, amantă, urmaşi, bufoni, vătafi, delatori ori paharnici precum şi restul plevuştii care gravitează, asemeni clienţilor din Roma antică, în jurul magnificei sale persoane, ca un roi de muşte verzi, roind în jurul gunoiului încă fierbinte.

E dulce primăria şi mai vrea. Bani are gârlă, experienţă în ale prelucrării buletinelor de vot, nemaivorbind, atunci de ce ar lăsa pe mâna altuia toate aceste delicate dulceţi existenţiale?

Din când în când, însă, îl bântuie un fior de nelinişte devenit tot mai supărător: dar dacă va trebui să lase adâncul şi comodul tron edilitar, şi să vină altul ca să-l zăticnească? Că doar tot aşa a venit şi el cândva, demult!

E un gând rău, un sentiment negativ pe care-l îneacă în distracţiile cotidiene şi poveştile cu a lui Elenă, ori în cantităţile tot mai mari de poşircă locală.

Măruntul suveran local din România anului 2012, este – în esenţă – un trepăduş viclean, asemeni unui cupeţ de cai analfabet dar care lesne te poate convinge să cumperi o mârţoagă la preţ de armăsar pur sânge…

Felician POP/livesm