Postul şi rugăciunea
Postul include si o anumită atitudine lăuntrică, fiind in acest fel o sursă de sănătate si echilibru, pe când celelalte forme de renunţare forţată la hrană sunt perturbatoare. O vorbă de duh spune că„binele face putin zgomot si zgomotul putin bine“. De aceea, in post este bine să vorbim mai puţin, să ne abţinem de la certuri, intrigi, bârfe, minciuni, să controlăm “pălăvrăgeala” minţii si chiar rugăciunile să le spunem in gând si in tăcere.
Abtinerea de la mâncare este postul trupului, iar tăcerea este postul minţii, al sufletului. In deplina tăcere se produce un fel de intărire a sufletului, o insănătoşire spirituală.
Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase si rapide efecte le are asupra sufletului tacerea. In tacere observam cum mintea tinde sa se linisteasca, cum receptivitatea la stress devine mai mica, gandirea este mai profunda si apare o stare de inspiratie in care putem gasi solutii la cele mai dificile probleme ale noastre. Concentrarea in fata unei icoane are un efect terapeutic extraordinar.
Terapia tacerii in perioada postului nu inseamna o tacere a Divinitatii ca neparticipare, ci o tacere vie, graitoare, activa. Cei care cred in Dumnezeu simt cum acesta lucreaza prin tacere. La adevarata tacere mistica – forma de comunicare si de terapie cu Dumnezeu, se ajunge numai dupa pregatire de durata, care inseamna si post. Tacerea mistica inlatura toate tulburarile, toti stimulii din afara si din launtrul nostru, care ne tulbura, care ne deranjeaza. Aceste tulburari sunt obstacole in fata comunicarii cu Divinitatea.
De ce suntem stresati si cu mintea plina de tot felul de ganduri? Pentru ca ne lasam prada stimulilor exteriori, zgomotelor care ne impiedica sa ne concentram in tacere. Orice vindecare spirituala se produce prin centrare. Suntem bolnavi cand ne descentram, cand ne pierdem centrul, cand ne imprastiem. Ca sa ne vindecam, noi crestinii, cautam concentrarea prin rugaciune sau in fata unei icoane ca un simbol, in genunchi, in biserica.
Concentrarea aceasta in “sfanta tacere” are un efect terapeutic extraordinar. Nu exista o forma mai buna de terapie, de vindecare a bolilor trupesti si sufletesti, decat in cea mai deplina tacere, prin uniune cu Dumnezeu. Una dintre cele mai puternice rugaciuni la care se face referire adesea este “Rugaciunea Inimii” cand este spusa mereu in gand si in tacere. Aceasta tacere-gand mistica patrunde in noi pana in centrele de taina ale fiintei si ne vindeca sufleteste.
Se mai spune ca cea mai primita rugaciune se face in gand si la miezul noptii, cand dispar toate zgomotele, toate tulburarile inceteaza si tăcerea este maximă. Se mai spune că atunci se deschid cerurile… Cei ce au ajuns la adevaratul sens al tăcerii, ca adevarata atitudine in fata tainelor divine, folosesc cuvintele in sensul lor fundamental, legat de Logosul Divin. Pentru ei, cuvantul este ziditor, avand puterea de a lega si dezlega…
Îndemnuri de la Sfinţi
“Tăcerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt unealta acestei lumi.” (Sfântul Isaac Sirul)
„Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ti mintea limpede, inima curată, blândă si smerită. Iată postul“ (Sfântul Vasile cel Mare);
„Postul nu inseamna numai să mănânci rar, ci să mănânci putin. Adevăratul post nu constă, de altfel, numai in a domoli propriul nostru corp, ci în a renunţa la hrană in scopul de a da pâinea ta celui ce nu are“ (Sfântul Serafim de Sarov).
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr