Zeci de mii de pelerini la înmormântarea celui mai iubit duhovnic

Zeci de mii de romani au venit in pelerinaj la Petru Vodă in ultimele zile pentru a-si lua rămas bun de la Părintele Justin Pârvu, supranumit Duhovnicul Neamului, ultimul mare duhovnic al Ortodoxiei Românesti din generatia sfintilor mărturisitori ai inchisorilor comuniste. In zona din Muntii Neamtului, comuna Poiana Teiului, circulatia este blocata de afluxul mare de masini de-a lungul a circa sapte kilometri, drumul de la sosea la mănăstire fiind parcurs de miile de pelerini veniti din toate colturile tarii si din intreaga lume – barbati, femei, batrani, copii – pe jos.

Slujba de inmormântare, condusa de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan, a avut loc joi, incepând cu orele 9.00. Au  participat  sute de preoti, fii duhovnicesti ai Parintelui Justin, si alti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române si ai bisericilor surori.

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sustinut miercuri, 19 iunie a.c., impreuna cu zeci de maici de la Manastirea Paltin – Petru Voda, un parastas la capataiul Parintelui Justin, din care va prezint mai jos predica de final. Parintele Justin Parvu, ctitor al mai multor asezaminte monahale si fost detinut politic cu 16 ani de temnita grea, ca membru al Miscarii Legionare – crez romanesc de care nu s-a dezis, in ciuda chinurilor din inchisori, nici macar o clipa in intreaga sa viata, ducandu-l la ceruri la varsta de 94 de ani -, se dovedeste astazi a fi cel mai iubit dintre romani. Sa dea Domnul sa avem parte in continuare de rugaciunile si minunile Sfantului lui Dumnezeu de la Petru Voda!”

Părintele Justin Pârvu   face parte din generația marilor duhovnici ai României contemporane, alături de Părinții Paisie Olaru, Cleopa Ilie și Ioanichie Bălan, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc și Ilarion Argatu, Teofil Pârâian și Mina Dobzeu, Constantin Galeriu și Dumitru Stăniloae. Unul dintre frații întru Domnul, împreună ostenitor la Mănăstirea Bistrița, de lângă Piatra Neamț, Părintele Patericului românesc, arhimandritul Ioanichie Bălan îl considera un călugăr prin excelență, cu o viață îmbunătățită, iar Părintele Calciu Dumitreasa îl socotea a fi cel mai important duhovnic de azi al României, datorită suferințelor mucenicești îndurate din dragoste de Dumnezeu, Neam și credință și pentru iubirea sa, la „măsura dumnezeiească”, față de fiecare persoană care îi călca pragul chiliei, căutând și așteptând din partea Sfinției Sale, „cuvânt cu putere multă”, care să o izbăvească din necredință și păcat, din suferință și durere trupească și sufletească, redându-i liniștea și pacea lăuntrică, împăcarea cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine însăși.

Preacuvioșia Sa s-a născut la data de 10 februarie 1919, în localitatea Petru Vodă (Neamț), din părinți evlavioși Ana și Gheorghe, care i-au condus primii pași în viață spre Dumnezeu și credință, spre sfintele mănăstiri și nevoitorii lor cu viață duhovnicească sporită.

În acea vreme, avea să-și aducă aminte mai târziu marele duhovnic, „satul românesc a fost leagănul spiritualității creștine”, iar casa părintească a fost locul în care a descoperit tainele vieții în Dumnezeu. Pentru Sfinția Sa, satul avea și încă mai are mari potențialități spirituale, iar „acasă” a constituit, în perioada grea a închisorii, locul în care oamenii „au frică de Dumnezeu, respectă tradiția și valorile neamului”, căci, spunea tot Sfinția Sa: „Dacă nu respecți tradiția, care e legătura ta cu trecutul, e rădăcina ta puternică, cum să mai ai pretenția să reziști în față loviturilor prezentului și viitorului? Dacă nu respecți pe Dumnezeu, cum să te mai consideri un om cu destin?”.

sursa roncea.ro