Ianculeştiul,interzis la civilizaţie dar râvnit pentru terenuri
Departe de lumea dezlănţuită şi de ochiul legii, colonia moţilor din Ianculeşti ascunde comori râvnite din ce în ce mai aprig de administraţia locală careieană care nu se sfieşte să recurgă la variate tertipuri pentru a-şi atinge ţelul.Satul,aflat la câţiva kilometri de oraşul european Carei,în realitate se află la o distanţa mult prea îndepărtată de civilizaţie,chiar şi aceea a unui cartier careiean.
În anul 1937, potrivit datelor publicate de Dr. Ioan German, pretorul plășii Carei în lucrarea “Plasa Carei, jud. Sălaj. Descrierea teritoriului, populaţiunei, stărilor”, ianculeştenii dispuneau de 128,20 ha pășune comunală și de 28,875 ha pădure comunală.
La ora actuală, suprafaţa de păşune avansată de administraţia careieană de care aparţine satul Ianculeşti este de 33,98 ha pășune comunală.De padure,nu se spune nimic .
Merită cercetat acest aspect având în vedere discrepanţa dintre date. E bine de ştiut şi faptul că terenurile agricole din zona Ianculeşti sunt dintre cele mai productive, constituite din pământ negru – cernoziom – care facilitează dublarea randamentului agricol.
Ce este însă curios şi deranjant în acelaşi timp este faptul că nici măcar unul din primarii care s-au perindat în ultimi 20 de ani pe la Primăria Carei nu a considerat necesar şi oportun să îşi aplece privirea asupra satului ce face parte din unitatea administrativ teritorială Carei altfel decât din punct de vedere al posibilităţilor de exploatare cu atragerea unui venit imediat, şi nu în beneficial sătenilor. Privind şcoala, căminul cultural sau starea drumurilor din sat îţi dai seama rapid de implicarea primăriei în nevoile singurului sat arondat.
Unul din obiectivele atractive, un fel de perlă a coroanei primăriei Carei, îl reprezintă lacul Ianculeşti.Râvnit de toate asociaţiile de pescari din zonă, acesta a fost rând pe rând în proprietatea Asociaţiei pescarilor şi vânătorilor amatori din Carei şi a Primăriei Carei.
În perioada în care era în administrarea Asociaţiei Pescarilor amatori din Carei, câţiva oameni inimoşi au amenajat prin forţe proprii o cale de acces la lac dinspre Tiream, au încropit un gard şi au început amenajări necesare dintre care amintesc doar curăţarea marginilor lacului şi amenajarea unui mic lac pentru creştere puiet.
În data de 31 martie 2012, consilerii majoritari au decis ca lacul să revină în curtea administratiei locale.( Lacul ca o pradă)
Cei implicaţi în administrarea lacului, unii consilieri UDMR, au adus câteva transporturi de peşte din Ungaria pentru popularea lacului ( din care cantităţi, potrivit unor surse neoficiale, au ajuns şi pe la Căpleni şi în localităţi situate pe drumul de acces în ţară) şi au început recent mici construcţii fără a dispune însă de autorizaţie, mai ales că acestea se afla înafara perimetrului împrejmuit al lacului, deci pe suprafaţa de păşune a satului.
Au fost efectuate recent şi lucrări de reamenajare a drumului în partea dinspre digul de deversare, procedându-se la înălţarea acestuia fără vreo aprobare, asa cum se procedeaza de obicei,mai ales că această înălţare duce la inundarea păşunii de la coada lacului.
Pentru reamenajarea drumurilor de langa lac a fost adus un compactorul dar acesta nu a fost nicioadata inchiriat de primărie pentru a se amenaja drumurile din sat,pe care circulă localnicii.
În urma unei adrese înaintate conducerii primăriei de către noul delegat sătesc, în data de 26.03.2013,au fost trimise la faţa locului utilaje pentru o zi şi jumătate, iar cilindrul mic adus pe o remorca era total neadecvat operatiilor necesare. Acestea sunt drumurile din Ianculestiul de astazi.
Ceea ce nu a fost posibil în ultimii 20 de ani, a prins contur în cele câteva luni de cand implicarea necondiţionată a tânărului delegat ales a făcut posibilă aprinderea speranţei în inimile sătenilor.
Eforturile sale de a găsi sprijin pentru reabilitarea drumurilor au fost răsplătite de bunăvoinţa unor sponsori inimoşi care au oferit material de construcţie ce a constat în criblură şi piatră spartă pentru fundaţie.
Chiar şi în aceste condiţii, când primăria era scutită de o investiţie şi trebuia să ofere doar utilaje pentru compactare, lucrările nu au evoluat în direcţia rezolvării lor.
Lipsit de sprijin din parte administraţiei de care depinde satul Ianculeşti,delegatul sătesc a mai depus o cerere,la inceputul acestei luni,pentru repunerea pe tapet a problemei înainte de revenirea sezonului ploios.
Şi de această dată primează doar lacul de agrement în condiţiile în care sătenii au drumurile prezentate în imagini.
Momentan se lucrează la drumul de legatură dintre sat şi lac, un drum agricol care taie păşunea în două şi care trebuia realizat de fapt în baza unui proiect aprobat de CL în favoarea asociaţiilor agricole.
Dacă luăm în calcul că acest drum trebuia realizat pe alt traseu, adica pe drumul ce duce la Vezendiu, salvându-se astfel păşunea comunală, avem în faţă modelul de lucru practicat de Primăria Carei. Pentru acest drum sosesc siruri de camioane si se lucreaza organizat,fara economie de material si personal.
Mai putem adăuga că trotuarele de pe lângă case figurează ca investiţie a Primăriei dar de fapt ianculeştenii au plătit singuri lucrările şi mai aducem astfel o completare la tabloul activităţilor administratiei Carei în satul Ianculeşti.
Situaţia persistă din anii 1998-1999, când mandatul de primar era deţinut de cel aflat în funcţie la ora actuală.Unii dintre cei care au solicitat autorizaţie de construcţie pentru casă de locuit s-au trezit în situaţia de a fi atenţionaţi să aibă grijă de trotuarul de 1,2m lăţime de pe stradă care figura de fapt numai în acte!
Una peste alta, sătenii au fost nevoiţi să ia atitudine şi când Primăria a trimis un excavator, în decembrie, pentru lucrări de împădurire fără a anunţa adevăratele intenţii în ce priveşte suprafaţa de păşunat a satului.Nimeni nu a fost înştiinţat de intenţiile primăriei de a împăduri o parte din păşune. Atitudine se numeste si participarea satenilor la reabilitarea drumurilor,cu forte proprii,din materiale primite cu titlu de sponsorizare!
Nu e de mirare atunci reacţia oamenilor de la şedinţa din 3 februarie,la care a a participat primarul Kovacs alături de consilieri şi funcţionari din Primărie,care au cerut socoteală pentru reducerea suprafeţei de păşunat a sătenilor precum şi starea precară a căilor de acces şi a instituţiilor culturale şi de învăţământ.Aceleaşi nemulţumiri au fost reiterate şi la adunarea din luna iunie la care a participat Prefectul Eugeniu Avram.
Pentru participarea ianculestenilor la sedinta de Consiliu Municipal Carei din 31 mai au fost mobilizate insa trupe de jandarmi si politie locala,de parca urma un meci de fotbal intre echipe rivale si nu un dialog intre membrii arondati aceleiasi unităţi administrativ-teritoriale!
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate
ar spune poetul nostru naţional dar iată că vine vreme când probabil fiecare trebuie să îşi ia soarta în mâini şi să se îngrijească de bunurile lor pentru ca urmaşii să nu uite de unde îşi trag rădăcinile.
După ce drujbele primăriei au culcat în parc peste 220 de copaci in ultimii ani , au trecut în cartiere şi în părculeţele centrale, iar acum se încearcă ciuntirea suprafeţelor deţinute de moţii de câmpie din Ianculeşti pentru ca cineva să beneficieze de un loc de agrement de-a gata, cu posibilităţi de extindere pe viitor. Doar că proverbiala răbdare a ardeleanului molcom se pare că a luat sfârşit!
Şi nici măcar nu cer prea multe,dar vor să ducă o viaţă liniştită şi civilizată precum semenii lor din satele dimprejur.
Daniela Ciută
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de iancu la 11 iulie 2013 - 07:48
e ca un serial fara sfarsit , asa si asa, e tare plictisitor. e o campanie fara sfarsit
de pop marin la 11 iulie 2013 - 10:14
bravo ciprian, fa dreptate si nu lasa sa administreze balta altcineva in afara de voi e balta satului, daca tii minte cand au recoltat pestele acum cativa ani au spatr digul si noi l-am facit inapoi baieti din sat, pentru alti?
de ilui la 11 iulie 2013 - 12:01
ieri legeleu
maine lacu
poimaine,?
de Horia Mărieş la 11 iulie 2013 - 17:59
Eu unul nu știu ce avantaje au ianculeștenii din faptul că satul lor este în administrarea Primăriei Carei. Posibil să fi avut niscaiva avantaje cândva, pe vremea pretorului Dr. Ioan German sau ceva mai înainte, la înființarea satului, în anul 1925. Se cunoaște faptul că satul a fost înfiinţat în anul 1925 de către 99 de familii venite din Munţii Apuseni, din judeţele: Cluj, Alba şi Turda. În total însumau 520 de persoane în anul 1925 iar în anul 1940 comunitatea număra peste 700 de locuitori.
Aș fi recunoscător celui ce ar aminti, într-un comentariu separat, măcar câteva dintre aceste avantaje. Ca sa inteleg si eu.
Dar dacă nu sunt avantaje, mă întreb de ce nu s-ar putea separa satul Ianculești de Primăria Carei. Pentru căsniciile care nu merg, există instituția divorțului. Mai nou poți divorța și la notar, deci treaba asta cu divorțul a devenit relativ simplă. Nu de alta, dar din articolul de mai sus, eu unul înțeleg că această „căsnicie” nu mai merge pur și simplu.
Probabil că divorțul s-ar putea realiza în urma consultării prin referendum local a populaţiei și pe baza unei documentaţii prin care să se ateste îndeplinirea condiţiilor minime impuse de Lege. Asta in cazul in care chiar exista persoane interesate.
Legat de terenuri si de noțiunea de proprietate, este de notat faptul că în urma Reformei Agrare din 1921 fiecare familie din Ianculeşti a fost împroprietărită cu 12 iugăre în extravilan şi cu un loc de casă de 24 ari. Împroprietărirea s-a făcut de către Statul Român, cu plata integrală a suprafeţelor. În procesul verbal de împroprietărire se precizează:
„Îndreptăţiţii nu vor putea folosi loturile distribuite până nu vor depune preţul arenzii, care se socoteşte 5% după preţul de expropriere care-i compete proprietarului, plătindu-se acestuia, plus impozitele ce se achită de proprietar statului şi se vor trimite recipisele de plată Agronomului regional”.
Cred că ar fi foarte interesant de găsit, de către ianculeștenii interesați, acel „proces verbal de împroprietărire”.
Mai mult ca sigur că în el se face vorbire și de cele 128,20 ha pășune comunală și de cele 28,875 ha pădure comunală.
Că de cadastru (coala de Carte Funciara Carei, varianta pe hârtie, registrul de după anul 1925) văd că nimeni n-are curiozitatea „bolnăvicioasă” să se intereseze, pentru a se lămuri până la urmă problema pășunii comunale și a pădurii comunale din Ianculești !!! Nici Primăria Carei și nici ianculeștenii.
Secretul acestor coli de carte funciara pare sa fie mai tare decat secretul lui Tutakamon.
P.S. Întotdeauna poți ierta, fiindcă așa este obligat să se comporte un creștin, dar niciodată nu trebuie să uiți. Cine uită, nu merită.
În context, este de amintit aici declarația tulburătoare, de care probabil că foarte puțini mai știu în zilele noastre, pe care preotul Gheorghe Munteanu a lăsat-o în arhiva bisericii din Ianculeşti, arătând starea locuitorilor după Diktatul din 30 august 1940. Cităm doar un singur fragment.
„În ziua de 15 octombrie 1940, o trupă de jandarmi însoţiţi de huligani din Carei, s-au deplasat în satul nostru. I-au scos în stradă pe toţi românii în centrul satului, apoi i-au încolonat pe patru rânduri. Cei răniţi au fost puşi pe tărgi improvizate, apoi au fost conduşi pe jos 7 km până la gara din Carei, urcaţi în vagoane de vite şi expediaţi spre frontiera cu România. La plecarea noastră din sat nu am avut voie să luăm nimic. Totuşi unii dintre noi am pus alimente şi apă. Nu am putut nici să-i îngropăm pe cei care au fost ucişi. Până la frontiera cu România, dintre cei răniţi au mai decedat patru persoane…… La gara din Carei am fost învinovăţiţi că ne-am răsculat împotriva ungurilor şi că nu am vrut să predăm armele şi muniţiiile pe care le deţineam precum şi că am ascuns drapelele româneşti, iar cele ungureşti le-am ars şi nu am vrut să le arborăm. După alungarea nosatră, în casele noastre au fost aduşi din Ungaria cetăţeni unguri din formaţia paramilitară „Vitéz Rend” (din „Ordinul Vitejilor”). Dealtfel, satul nostru în perioada 1940-1945 a fost numit „Vitéz Telek” („Satul Vitejilor”)……La revenirea noastră din refugiu, în toamna anului 1945, toate casele românilor erau ocupate de „viteji unguri”, putând moţii să intre în casele lor, doar după intervenţia prefectului Andreica din judeţul Satu Mare.”
de florinel la 11 iulie 2013 - 18:47
pestisorul de aur pentru udemeristi se afla in balta ianculestenilor la care sta de paza lupul dejo de la apaserv carei.
adica e platit si de satmareniipesedisti si de udemeristii careieni si zau ca face treaba buna mai ales cand taie bon de intrare numai la sateni iar la cei din ungaria sau haveri e juma de pret in puzunar.
milioanele se impart apoi intre consilieri si treba merge ca unsa.
basca mai pica din masina si pestii direct in iazu de la copilu din capleni.
paichiar credeati ca degeaba se dadea de ceasu mortii robi ocnsilieru sa ia lacu de la sateni ????
ghinion ca satenii au iesit in drum cand nu se astepta nimeni si a picat afacerea cuu padurea de pin negru pentru primu baiat udemerist.
de bob la 11 iulie 2013 - 18:49
de falsurile in acte publice cine se mai ocupa in Romania guvernata de Ponta???ca la ianculesti e grostioru lor!!!!
de jibi la 11 iulie 2013 - 20:01
de Horia Mărieş la 11 July 2013 – 17:59
Eu unul nu știu ce avantaje au ianculeștenii din faptul că satul lor este în administrarea Primăriei Carei.
sincer nu cred in asa ceva , au mai multe avantaje ca apartin de carei, dar daca vrea populatia , de ce nu. Asa aveti si lacul si pamantul sau ce probleme mai sunt acolo.
asa au facut mai multe sate, satul camin sa separat de capleni, etc,
deci exemple exista,
de Vergilius la 11 iulie 2013 - 20:37
DOmnilor vorbin de un sat nu de oras. desi apartine de Carei tot sat ramane. Inaculestenii nu platesc impozit, deci e firesc sa nu aiba pretentii prea mari fata in detrimentul celor care platesc impozit. Pamanturile ianculestenilor au fost primite pe ochi frumusi, niciunul nu a dat un ban pe acele pamanturi, deci nu se justifica iarasi revendicarile exagerate in ceea ce priveste pasunea si lacul (pamant dat din averea grofului). nu sunt importriva prospertatii si a bunastarii, dar totusi sa fim realisti.
de motu la 11 iulie 2013 - 20:44
asta a fost discursul spus de nesimtitu de primar cand a fost prefectu AVRAM la noi!
la unguri nu le ajunge cit fura de la oras si de la statu roman si acum le trebe si pamantu cumparat de mosii nostri pe bani buni!
minciuni din astea sa spuna la cine vrea primaru udemerist ca el nu plateste nici acum datoriile pe care le are si sunt de miliarde !
si am vazut scrisoarea lui Ciuta cu dovada datoriilor si cine stie pe cineva de la finante tot afla ca are taiat salaru cu trizacilasuta pentru datoriile/aista este primaru din Carei care pofteste la lac si la pasune din Ianculesti!
de Horia Mărieş la 12 iulie 2013 - 02:49
@jibi la 11 July 2013 – 20:01
Deşi afirmaţi „că au mai multe avantaje ca apartin de carei”, din comentariul Dvs. eu n-am reuşit să desprind nici măcar un singur avantaj.
Poate reveniţi cu nişte clarificări, ca să vă pot înţelege şi eu ceva mai bine.
În ce priveşte Căpleniul, i-ar sta mult mai bine dacă ar aparţine de Carei, fiindcă este mult mai aproape de Carei decât Ianculeştiul şi mai ales fiindcă în Biserica și Mănăstirea Franciscană “Sfântul Anton de Padova din Căpleni sunt înmormântaţi membrii familiei Karolyi.
Dar probabil că şvabii din Căpleni, care au fost aduşi-colonizaţi, în total 127 de familii, în secolul al XVIII-lea (începând cu 1712) de groful Karolyi Sandor din regiunea Baden-Wurtenberg, Pădurea Neagră și lacul Boden, îşi cunosc mult prea bine interesele şi probabil că nici nu vor să audă de rău famata şi falimentara administratie numită Primăria Municipiului Carei şi vor să rămâna o unitate administrativ teritoriala independentă.
Cu tot respectul pe care-l datorez unui poet latin [mă refer la Publius Vergilius Maro (*15 octombrie 70 î.Hr., Andes – †19 î.Hr., Brundisium / azi Brindisi), cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională a romanilor] vă informez stimate domnule @Vergilius că aţi scris prostioare la 11 July 2013 – 20:37.
Ianculeştenii plătesc şi ei impozit, aşa cum plăteşte orice contribuabil / locuitor careian. Verificaţi vă rog la Biroul de Taxe si Impozite al Primăriei Mun. Carei.
Afirmaţi că „Pamanturile ianculestenilor au fost primite pe ochi frumusi, niciunul nu a dat un ban pe acele pamanturi”. Nimic mai neadevărat.
Ianculeştenii au primit pământ nu „pe ochi frumosi”, ci in condiţiile prescrise de reforma agrară din anul 1921, aşa cum au primit pământ şi ungurii sau şvabii îndreptăţiţi, tot atunci, iar împroprietărirea s-a făcut de către Statul Român, cu plata integrală a suprafeţelor, aşa cum se precizează În procesul verbal de împroprietărire.
Mai citiţi şi Dvs. câte ceva, cititul dăunează mult mai puţin sănătăţii decât un Bikaver.
Afirmaţi şi că „nu se justifica iarasi revendicarile exagerate in ceea ce priveste pasunea si lacul (pamant dat din averea grofului)”.
Despre ce revendicări exagerate vorbiţi oare, dacă este cât se poate de clar că ianculeştenii deţineau, înainte de anii comunismului 128,20 ha pășune comunală și 28,875 ha pădure comunală iar acum li se recunosc de către Primăria Mun. Carei doar 33,98 ha de pășune comunală?
Unde este restul păşunii, unde este pădurea comunală, asta este întrebarea pe care ne-o tot punem, dar pe care Dvs. se pare că n-o înţelegeţi. Sau pe care Dvs. nu vreţi de fel să o înţelegeţi.
Şi ce dacă pământul era al grofului, ştiut fiind faptul că groful deţinea, înainte de 1921, fiindcă aşa au vrut muşchii şi mămicuţa lui, tot pămantul arabil din jurul Careiului?
Dar oare Primăria Mun. Carei nu deţine azi Castelul Karolyi si Parcul Dendrologic din jurul lui care a fost tot în proprietatea grofului?
Şi ce dacă?
Castelul afost chiar primit „pe ochi frumoşi” de Primăria Mun. Carei, aşa cum vă exprimaţi Dvs.!
Şi încă este foarte bine că s-a întâmplat aşa, fiindcă altfel, cine ştie, poate că ajungea în mâinile hrăpăreţe ale Evei, consilierul judeţean careian din partea UDMR, căreia, din câte am auzit, îi sticleau ochii cât cepele la un moment dat după el. Adică după Castel.
Asta ne mai lipsea, să fi ajuns Castelul pe mâna Evei, asta ar fi fost chiar culmea culmilor absurdului careian !
de Horia Mărieş la 12 iulie 2013 - 04:30
Să fie foarte clar. Nu sunt de loc un fan al ziarului Cotidianul.
Dar cred că seria de articole numite „Transilvania furată” o sa incerc sa o citesc.
http://www.cotidianul.ro/nadasul-un-sat-furat-cu-biserica-si-cu-cimitir-cu-tot-217633/
Ca sa ma dumiresc si eu cu o mica parte din marile potlogarii care s-au facut in aceasta tara, dar mai ales in Transilvania, pe tema retrocedarilor.
Si ianculestenii ar trebui sa le citeasca! Poate ca astfel ar invata cum sa caute in Arhivele Statului documentele relevante de prin anul 1925 cu care sa poata sa-si faca dreptate. In justitie, daca nu se va putea altfel !
de delia la 12 iulie 2013 - 06:43
sa fim rrealisti si sa vedem ca vergiliusu are doar alergie la romani ca si serifii de carei si vine cu tot felul de abureli de parca cineva le baga in seama
de emil la 12 iulie 2013 - 12:57
@vargalyus
de la cunostintele tale despre averea grofului s-au produs cteva modificari in situatia terenurilor din jurului urbei de pe canalizarea castelului. Mai intai a avut loc un razboi romano-ungar in 1919, care a scos Careiul de sub stapanirea ungureasca, unde se mai afla in ciuda hotararii de la Alba Iulia din decembrie 1918. Apoi a venit tratatul de Trianon, semnat si de Ungaria, prin care teritoriul respectiv a fost integrat statului roman. Dupa aceea, grofii Karoly au optat pentru cetatenia ungara, desi puteau sa o accepte si pe cea romana. Apoi s-a facut o reforma agrara in Romania, in care mosiile mai mari de 100 de ha au fost expropriate si au fost impartite taranilor indreptatiti, care au primit pamant indiferent de etnie. Spre stiinta ta, in Carei, cel mai mult pamant l-au primit svabii, apoi romanii si apoi ungurii, dupa ponderea lor in populatie. Statisticile din vremea aceea s-au pastrat si pot fi consultate. A ramas pamant suficient ca sa se improprietareasca in jurul Careilor si capi de familie din zone muntoase ale Transilvaniei, ca Maramuresul si Muntii Apuseni. Adica, spre fierberea veninului tau antiromanesc, s-a dat pamant si unor romani din alte parti ale Transilvaniei, nu din afara ei, deci tot ardeleni, nu din Transnistria sau Macedonia, ca sa nu mai vorbim de vechiul regat! De precizat ca optantii unguri (adica aia care au optat pentru cetatenia ungara) au fost despagubiti chiar de statul roman pentru pamanturile de care au fost deposedati. Ca urmare, asta cu averea grofului e deja de multa vreme o prostie, dar de la legelista nu ma mai mira de multa vreme. E drept ca in 1940, unii din grofii aia au venit in Transilvania si au instigat la maceluri impotriva romanilor, ca la Ip, Treznea si altele, cum ar fi Ianculesti, de exemplu, care a avut cel putin 1 mort ca rezultat al vitejiei unguresti, manifestata in toiul noptii, asupra unor bieti civili neinarmati, femei si copii, ca sa vada toata lumea ce luptatori neinfricati sunt ungurii si cum ii pedepsesc ei pe budos olah care au primit din pamanturile grofului!
de emil la 12 iulie 2013 - 13:18
@Horia Maries
Informatiile dumneavoastra sunt corecte si pot fi confirmate prin confruntare si cu alte surse, in caz ca nu se gaseste cartea funciara de dinainte de 1940. Pentru perioada de dupa 1945, dupa revenirea administratiei romanesti, mai e de vazut ce s-a intamplat cu pamanturile dupa 1948 si dupa incheierea colectivizarii, 1961-1962. Oricum, pasunea comunala trebuie sa fie cea de la infiintarea satului, adica aproximativ 128 de hectare, nu jumatate sau un sfert cum se discuta acum, inclusiv la primarie. Daca nu este asa, inseamna ca s-au facut instrainari de terenuri in mod ilegal, combinat cu schimbarea tacita a destinatiei terenurilor din pasune in arabil, aceasta din urma, mai probabil pe vremea CAP.
de emil la 12 iulie 2013 - 13:30
@vargalyus
Vorbesti de parca tu sau orasul Carei ati fi in vreun fel reprezentantul autorizat sau chiar mostenitorul grofului! Ai dat tu ceva din pamantul tau ianculestenilor? La tupeul de legelista pe care il ilustrezi, nu m-ar mira sa ne spui ca ianculestenii au fost slugi pe mantul grofului si ca nici nu aveau drept la pamant!
de angi la 13 iulie 2013 - 08:11
Ianculestiul trebuia sa fie darul de nunta al vatafului caraian si voi veniti sa le stricati lor apele!
Postacii iudemeristi urlau de informaticianul consilier de tanar dar copii primarului de unde au atatea bunuri pe nume?
Casa si masini si terenuri ce altii nu obtin cu salarii de o viata.Acolo sunt banii vostri stimati careieni dupa cum zicea marinaru!
de ilie la 13 iulie 2013 - 09:28
foarte frumos lacul de la inculesti care afost acolo de mii si mii de ani imi place cum la amenanjat primaria bravo domnul kovacs si domnul kaiser
de lajos la 13 iulie 2013 - 16:28
multumesc pentru felicitari dar sa stiti ca nu suntem asa de multumiti ca nu putem sa scoatem cit am cerut de la dejo kiss si brem si leitner sa faca la negru din chitante si cumparat de peste din ungaria.
la nenorocitii de ianculesteni trebuie sa taiem chitanta si dejo a pus baietii sa faca ture la lac ca au parcat unde nu au trebuit si au vazut prea multe.
daca mai fac economie si de la menajera de acasa care face curat si la attila ce tine stalpu sus pentru mine atunci chiar imi ajunge sa termin casa de la mateszalka si pot sa fug acolo cand vine vreme rea ca tot am si cetatenie ungureasca.
de gorunu la 14 iulie 2013 - 19:36
iancule nu ne lasa
ca nici noi nu te-om uita
pentru lege vom lupta
pana cand vom castiga!
de pelaghia la 27 noiembrie 2013 - 22:07
de Vergilius la 11 July 2013 – 20:37
si uite ca mai repede decat ai crezut a iesit la iveala adevarul adica primaria CAREI a pus la ianculesteni impozite duble fata de cat platesc careienii!!!!
iudemiristii nu sunt in stare decat sa fure de la altzii ;cuj e turcu si pistolu adica cum e tulipanu saf si slugoii lui;ekl plateste datoriile in 20 de ani si pe noi ne pune sa merem sa platim si ultmu leu!
manance va rusinea de lenesi si necinstiti!!!!