„Statu’ la vase”, obicei unic într-un sat din Transilvania

• publicat la: 12 aprilie 2015
„Statu’ la vase”, obicei unic într-un sat din Transilvania

„Statu’ la vase”, un obicei păgân care ar data din vremea tracilor şi care a fost adoptat ulterior de Biserică, a fost reînviat la Şugag, cu ajutorul autorităţilor de cultură. Desfăşurat în lunea Paştelui, obiceiul presupune ca tinerele familii să primească obiecte pentru noua lor gospodărie,consemneaza mediafax.ro.

Etnologii spun că „Statu’ la vase” este un străvechi obicei, unic în ţară, ce reuneşte atât sărbătoarea întemeierii unei familii, cât şi pe cea a Învierii Domnului.

Directorul Centrului de Cultură „Augustin Bena” din Alba, Daniela Floroian, afirmă că obiceiul este din perioada precreştină, însă a fost preluat în timp de Biserică şi transformat într-un obicei creştin.

„În toată această perioadă, de la apariţia lui şi până azi, un obicei la origine păgân a străbătut veacurile, a fost adoptat de Biserică şi a fost transformat într-un obicei creştin, dar semnificaţia sa iniţială s-a păstrat nealterată, această semnificaţie fiind uniunea comunităţii în jurul noului cuplu pentru a-l sprijini să intre în viaţă. Un grup de specialişti de la Centrul de Cultură «Augustin Bena» din Alba l-au valorificat şi l-au readus în actualitatea satului în anul 2008, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe şi al Primăriei din Şugag. De atunci, obiceiul se practică din nou fără întrerupere”, explică Daniela Flororian.

Unul dintre cei care au cules informaţii şi dovezi istorice despre acest obicei pentru a-l putea reînvia este Marius Moga, tatăl compozitorului Marius Moga, care îşi are originile la Şugag. Moga senior este angajat al Centrului de Cultură „Augustin Bena” şi povesteşte că obiceiul a fost reînviat cu greu deoarece tinerii considerau că „e ruşinos” să mai participe la o asemenea tradiţie.

„Am copilărit toate vacanţele la Şugag şi noi, copiii, le numeam atunci «miresele». Eram foarte fericiţi să vedem acest obicei şi mai ales tinerii îmbrăcaţi în costumele populare(…) După Revoluţie, obiceiul a fost întrerupt pentru că tinerilor le era ruşine să mai participe la «Statu’ la vase». La Şugag sunt foarte mândri oamenii şi îmi spuneau: «Cum să stea ei acolo la pomană?». A fost extrem de greu să îi fac să înţeleagă semnificaţia adevărată a obiceiului”, povesteşte Moga.

El spune că obiceiul se leagă de specificul comunităţii de oieri, în activitatea de oierit vasele fiind extrem de importante. În vechime, tinerii căsătoriţi primeau vase de lut pentru gospodărie, iar în timp obiceiul a evoluat şi cadourile constau în vase de sticlă, porţelan sau inox.

Marius Moga povesteşte că înainte de 1989, cu doar câţiva ani înainte de a fi întrerupt obiceiul, familiile care „stăteau la vase” ajunseseră să primească chiar şi maşini de spălat, foarte rare în acea perioadă, fabricate la uzina din Cugir. Oamenii din Şugag se întreceau să ofere tinerelor familii cadouri cât mai scumpe, precum maşinile de spălat, care trebuiau aduse cu greu în curtea bisericii, unde avea loc obiceiul.

În prezent, Marius Moga este considerat „sufletul” obiceiului „Statu’ la vase”, care se desfăşoară în lunea Paştelui la Şugag, iar în fiecare an el se îmbracă într-un costum vechi ciobănesc şi conduce ceremonia organizată de localnici.

„Obiceiul este acum aşteptat de întreaga comunitate, dar mai ales de tinerii care s-au căsătorit în ultimul an. Este momentul în care sunt din nou în centrul comunităţii, sunt felicitaţi şi, la fel ca la nuntă, parcă ar fi «regele şi regina» comunităţii”, spune Marius Moga senior.

comentarii

de Tiberiu Vanca la 13 aprilie 2015 - 20:40

Către,
Autorul articolului!
Stimate coleg jurnalist! Atenţie la termenii utilizaţi!
ÎN TEMĂ: Articolul a debutat cu: „Statu la vase”, un obicei păgân. Corect trebuia înlocuit cuvântul „păgân” cu „precreştin”. Dacă veți deschide dicționarul limbii române, veți avea a observa că pe lîngă: „Cel ce se închină zeilor sau idolilor, nume dat de creştini persoanelor de altă religie*Nume dat de creştini persoanelor ce nu au nici o religie, care nu cred în Dumnezeu şi nu au primit botezul, cuvântul păgân are şi înțelesuri din zona peiorativului, cum este la „2. -Om fără suflet; rău, nemilos * pătimaş, sălbatic, cumplit.”
Dacă vă veți apăra cu împrejurarea că în dicţionar se spune „Cei care se închină zeilor şi idolilor; va trebui să aveți în vedere că Dumnezeu adică „Domnul-Zeu” este potrivit lexicului român o personalitate din tagma zeilor. Este un zeu frumos şi bun: Cel mai frumos şi cel mai bun.
Utilizând noțiunea de păgân şi păgânism peste indiferent care epocă istorică a României, veți blasfemia pe frumoşii şi trudnicii noştrii antecesori de peste milenii, cei care ne-au dat etnosul şi limba şi ne-au mobilat civilizaţia cu toate instituțiile ce provin de la ei, inclusiv „Statu la vase”, obicei etno-folcloric ce probează largheţea sufletească a populației „precreştine” din zona Șugagului. Punând în circulaţie noțiunea blasfemică păgân, îi acoperiţi pe vrednicii noştri antecesori cu înțelesul de ” oameni fără suflet”;”nemiloşi”;”răi”; „pătimaşi” şi „sălbatici”. Ori cu un minim respect faţă de stră-stră-străbunii noştrii de peste milenii nu putem şi nu avem dreptul să utilizăm un astfel de termen. Că Biserica utilizează acest termen, nu trebuie să ne îndemne să îl folosim şi noi. Pagina de faţă este mult prea strâmtă pentru a enunţa şi alte şi alte şi alte năzdrăvănii ce ne provin din cultura ecleziastică. Așa că sub aspect lexical nu trebuie să ne luăm după Biserică, cât după ştiinţa lexicului român, care în cea mai mare parte a sa le este străină clericilor. Mergeți la Biserică şi ascultându-i cu atenţie vă veți speria şi asta pentru că vă vor conduce într-o retro-civilizaţie.

Lasati un comentariu