Pagina principala / Cultura Invatamant / Priveghi cu măşti tradiţionale. ”Chipărușul”, dans care aparține Patrimoniului Cultural Imaterial din România

Priveghi cu măşti tradiţionale. ”Chipărușul”, dans care aparține Patrimoniului Cultural Imaterial din România

Faima măștilor din Nereju care erau purtate cu ocazia priveghiului de către sătenii din comuna Nereju, județul Vrancea a depășit granițele României, ele devenind obiect de studiu pentru Candice Moise, scenograf și constructor de măști de teatru din Paris, Franța. Totodată, Candice Moise este posesoarea unui blog care vorbește despre existența măștilor în toată Europa – http://voixdumasque.canalblog.com

Joi, 5 ianuarie 2017, împreună cu specialiștii din cadrul Direcției Județene pentru Cultură Vrancea, Candice Moise s-a deplasat la meșterii populari din Nereju, pentru a afla povestea măștilor făurite de aceștia, respectiv materialele din care sunt făcute măștile, dar și pentru ce sunt folosite acestea.

Constructorul de măști de teatru i-a vizitat pe meșterii populari Pavel Lupașcu și Șerban Terțiu și a descoperit, cu entuziasm, faptul că în Nereju, în Vrancea Arhaică, măștile erau folosite într-un mod unic în Europa, la priveghi când oamenii din sat dansau ”Chipărușul” – dans cu măști clasat în repertoriul national.

”Am devenit interesată de măști deoarece și eu realizez măști pentru un teatru din Paris, Franța. Am realizat că măștile nu sunt doar un obiect și, de aceea, acum șase ani am început să citesc despre măști și am început să scriu despre aceste măști pe blogul meu (http://voixdumasque.canalblog.com). Acum doi ani am decis să călătoresc prin Europa să caut măști tradiționale și meșteri populari care fac măști. Acestea mă interesează mai mult decât măștile de teatru. Așa am descoperit că tradiția europeană în măști este foarte puternică și are multe puncte în comun și acest lucru vreau să îl înțeleg mai bine. Ca și făuritor de măști vreau să mă întâlnesc cu câți mai mulți meșteri populari deoarece cred că aceștia știu foarte multe lucruri despre măști, despre materialele folosite dar și despre persoanele care le poartă, despre dansatorii care le folosesc la ritualuri tradiționale”, ne-a spus Candice Moise.

Scenograful pasionat de măștile tradiționale spune că atunci când a decis să vină în România vroia să vadă tradițiile purtatului de măști de Anul Nou, dar a descoperit ”Chipărușul” din Nereju în descrierile făcute de pagina de Facebook a Direcției Județene pentru Cultură Vrancea – ”Monumente în Vrancea”.

”Este pentru prima dată când am aflat că măștile se purtau la o tradiție funerară, la priveghi. Este o tradiție singulară în Europa deși ea mai este practicată în Africa, de exemplu”, spune Candice Moise.

”Chipărușul” este un dans cu măști care se practica în toată Vrancea Arhaică, de la Nereju până la Bîrsești și Vidra. El se practica de sătenii care veneau la priveghi la cei care mureau de moarte naturală. Acest obicei purta nume diferite, doar în Nereju obiceiul purta numele de ”Chipărușu” și a fost păstrat în comunitate până undeva la mijlocul anilor 1970. Acum el este interpretat doar în scopuri cultural-artistice de Ansamblul ”Chipărușul” din Nereju, un ansamblu de artiști amatori care funcționează pe lângă Căminul Cultural Nereju.

Conform tradiției, bărbații vin la priveghi la bătrânii satului care au murit de moarte bună pentru a face ”Chipărușu”. Acest obicei ritualic nu era practicat la copiii care mureau de mici sau la persoane care mureau în urma unui accident sau comiteau suicid.

”Chipărușu era și o bucurie că cel care a murit a scăpat de chinurile bolii. Era o bucurie pentru mort dar și o bucurie pentru familie că nu se mai chinuia nici ea să îl tragă, să îi facă diverse leacuri. Dacă mortul era și împărtășit, atunci bucuria era și mai mare”, ne-a spus Pavel Lupașcu, meșter popular din Nereju, artizan de măști tradiționale.

După ce ajungeau la priveghi, bărbații mascați evocau personalitatea celui mort, povestind lucrurile bune și cele rele din viața acestuia, apoi jucau în jurul focului. Focul care se aprinde în mijlocul curții reprezintă focul purificator și era făcut din obiecte personale ale mortului sau porțiuni din gardul gospodăriei, resturi lemnoase ale sicriului. Mascații se legau între ei cu un lanț, iar cel care era în capul șirului (starostele) avea în mână un ciomag, cu un cap cu două fețe reprezentând binele și răul, ziua și noaptea, viața și moartea.

Dansatorii erau așezați unul în spatele altuia și de obicei erau legați cu un lanț – lanțul vieții. Cel din spate ține pe cel din fața lui. Cel din cap și cel din coada șirului erau, de obicei, cei mai voinici. După ce se așezau începea dansul, alergând înainte, după muzică: pași simpli, săriți, pași adăugați, bătăi în acord. De la o vreme cei din spatele șirului începeau să smucească în dreapta și în stânga – joacă neregulat – căutând să facă astfel încât să-i trântească pe cei din capul șirului pe foc. Când nu izbutesc, cei din capul șirului o cotesc spre stânga, spre înapoi, vrând să ajungă cu tot șirul la cel din urmă. Dacă ajung acolo, încep să izbească cu ciomagul la cei din urma șirului. Aceștia negreșit caută să fugă și, neavând încotro, trebuie să sară peste foc. Se sugerează ideea nevoii de purificare prin foc și fum – incinerație.

”Chipărușul” este un obicei care aparține Patrimoniului Cultural Imaterial din România, regăsindu-se în repertoriul naţional.

Buletin de Carei