Preotul și poetul Ioan Clintoc. Poemul închinat năzuințelor românilor adunați pe Câmpia Libertății

• publicat la: 3 May 2020
Preotul și poetul Ioan Clintoc. Poemul închinat năzuințelor românilor adunați pe Câmpia Libertății

Alese  mulțumiri neobositului dr.Viorel Câmpean pentru materialele pline de date importante despre  personalitățile și evenimentele noastre ce se cer scoase de sub vălul uitării.

Ziua de 3/15 mai 1848 a intrat în istorie pentru poporul nostru ca ziua unei Mari Adunări. Pe Câmpul Libertății (acum locul a intrat în istorie sub numele de „Câmpia Libertății”) din Blaj s-au adunat zeci de mii de români. Autoritățile aprobaseră românilor transilvăneni, două adunări, pe criteriu confesional. Sibiu și Blaj, ortodocși și greco-catolici. Voința românilor a fost alta, astfel că în 3/15 mai Câmpul Libertății a devenit neîncăpător. De subliniat înțelepciunea de atunci a celor doi conducători români, episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna.


Amintirea acelei zile a fost păstrată cu sfințenie, de-a lungul anilor care s-au scurs după acea „primăvară a libertății”. În 1871, la 23 de ani de la acel eveniment, „Familia” lui Iosif Vulcan, pe atunci tipărită la Pesta, găzduia o poezie dedicată amintirii acelei frumoase zile, scrisă de un tânăr teolog (avea 22 de ani!), viitorul preot greco-catolic, Ioan Clintoc (1849-1914). Nu vom insista acum asupra biografiei sale, am scris un articol cu prilejul comemorării centenarului trecerii sale la cele eterne https://issuu.com/daggersoul/docs/citadela
Născut pe plaiurile Holodului – aidoma lui Iosif Vulcan, după studii în care a dovedit eminență la Oradea, Beiuș și Pesta, a fost hirotonit în anul 1877.

A predat limba română la Beiuș, dar și-a urmat și menirea preoțească. Astfel, vreme de trei ani, între 1888-1891, a slujit în parohia Racova din județul Satu Mare.
S-a remarcat prin colaborarea la „Familia”, stihurile lui erotice şi patriotice, deşi nu depăşesc interesul local, au întreţinut vie dragostea pentru limba şi literatura română.

Istoricii literari îl adaugă pe Ioan Clintoc unor creatori de versuri contemporani lui precum Maria Bosco, Isaia Bosco, Lucreţia Suciu, Iosif Vulcan sau Vasile Budescu. Vocabularul şi frazeologia lui Ioan Clintoc sunt latiniste.
Redăm mai jos versurile dedicate zilei de 3/15 mai; titlul poeziei trimite la concluzia că, după aproape un sfert de veac, dezideratele rămăseseră aceleași pentru români.
Vom mai spune că au mai fost prezenţi la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848, personalități care s-au născut ori au activat în Sătmar ca: Ioan Popdan, Ioan Pop-Suduranu, Demetriu Coroianu, Petru Bran, Ioan Costea, Ioan Galu (pe atunci student).
Unul dintre primii pași către „ziua astrală” de la începutul lui Decembrie 1918 s-a făcut, fără îndoială, la 3/15 mai 1848 pe Câmpia Libertății din Blaj…

 

15 mai 1871

Ioan Clintoc

Un vifor se adună pe-a cerului nălţime…
Nori negri-acoperiră cel soare lucitor…
Nimic nu se aude în astă-ntunecime,
Numai de-abia un geamăt, suspin îngrozitor.

Şi-adânca-ntunecime natura o consumă…
Nimic nu se mai mişcă, nimic nu poţi să vezi:
Chiar numai câteodată, când tunetul răsună,
Şi fulgerul străbate prin văi şi prin livezi.

Lumina infernală, din fulger ce apare,
Desface vălul negru, lunecă cu dispreţ;
Şi-atunci vezi suferinţă, amar, chin, maltratare,
Şi crezi – uimit de-acestea – că doară e judeţ.

Atunci ah îngrozire! Căci vezi torenţi de sânge,
Ce curg cu-nfiorare din văi în văi în jos…
Văzându-le acestea, adânc inima-ţi plânge,
Te temi şi tremuri chiar ca de leul fioros.

Şi-acest sânge-l varsă o gintă ce se luptă…
Iar geamătul se-aude din pieptu-i zbuciumat;
Bărbaţi, feciori din munte, ca lupii se aruncă
În ceaţă se adună, şi luptă ne-ncetat.

E lupta românească… deşi-i fără dreptate…
Azi toată românimea pretinde dreptul său!
Învingerea-i sigură… răsplata-i libertate,
Căci care-acum se luptă: e fiu de semizeu!

Românul se deşteaptă… azi dau cu toţii mâna,
Şi-n câmpul libertăţii, sub cruce au jurat:
Că toţi uniţi în simţuri, cu moartea mai tirană,
Să lupte pentru dreptul ce alţii l-au furat.

Şi iată că deodată, şi soarele răsare,
E mândru-n înălţime, e iară lucitor;
Iar norii se-mprăştiară, şi luna înc-apare,
Căci azi poporul nostru a fost învingător!

Averea cea mai sfântă, ce alţii o răpise,
Azi în unire sfântă, iar şi-o au eluptat;
Şi-nalţă fruntea iară, căci dânsul azi învinse,
Văzu chiar lumea-ntreagă, că el a triumfat.

Şi-această ziuă sfântă, Românul o serbează
Etern în memorie: că azi s-a deşteptat;
Azi ginta românească de tot se liberează
Din grelele cătuşe, cu cari a fost legat.

Săltând şi noi cu toţii, că azi din ast’ robie
Scăparăm cu virtute: veniţi să ne unim!!!
Să dăm mână cu mână! Şi alţii ca să ştie,
Că-i ziua libertăţii! Că azi nu mai dormim!

 

dr.Viorel Câmpean

Lasati un comentariu