Mormântul unui dascăl român salvat de la desființare la Carei
Dr.Viorel Câmpean de la Biblioteca Județeană Satu Mare atrăgea atenția acum 2 zile asupra pericolului care pândește memoria unui adevărat „luminător al satului” ce își doarme somnul de veci la Carei. Este vorba despre dascălul român Ioan Szuhányi, căsătorit cu Eliza Mărcuș. Mormântul său este etichetat ca fiind ,,expirat,,.
Urmare a acestor prețioase informații, consilierul Ilie Ciută a achitat la administrația cimitirului taxa pentru următorii 20 de ani și promite că se va ocupa de reabilitarea mormântului inimosului dascăl.
,,Din respect pentru activitățile acestui dacăl dedicat, un exemplu pentru generațiile care i-au urmat, am decis să contribui la salvarea de la uitare a acestui loc de veci,, scrie pe pagina sa consilierul Ciută.
Dascălul s-a născut la 18 mai 1876 în Satu Mic, și-a început studiile primare la Carei iar ulterior la Șimleu, în primul an fiind coleg cu Augustin Mircea și Gheorghe Flonta (viitori notari) și cu Pompei Podină și Victor Mărcuș. A urmat apoi Preparandia din Gherla, unde a fost coleg cu Iosif Cosmuța, un învățător plămădit din același aluat cu el, care a făcut istorie la Santău și care a beneficiat de o recentă cinstire a memoriei din partea unei foste eleve. A obținut diploma de învățător la 3 iunie 1897. S-a căsătorit cu Elisabeta Mărcuş (1877-1954).
Și-a început dăscălia la Mecențiu (localitate în județul Satu Mare care din anul 1957 poartă numele ilustrului său fiu, poetul maghiar Ady Endre), dar a stat foarte puțin acolo, mutându-se la Domănești, localitate de care și-a legat destinul până la pensionarea sa, adică până la 1 septembrie 1931.
Într-o memorabilă lucrare dedicată învățătorilor români din Sălaj (Domăneștiul a aparținut începând din 1925, împreună cu plasa Carei, de județul Sălaj) despre directorul-învățător Ioan Szuhányi se spune că a desfăşurat o activitate şcolară şi extraşcolară românească de remarcat. Pentru ajutorarea țăranilor a înființat o Bancă Populară.
A reuşit înfiinţarea la Domăneşti a unei fanfare precum şi a unei biblioteci populare, în scopul reromânizării ţăranilor afectaţi de deznaţionalizarea agresivă la care fuseseră supuşi înainte de 1918.
Roadele muncii sale s-au văzut mai ales după înfăptuirea Marii Uniri, când școala de stat a redevenit românească. Ultimii ani din viață i-a trăit la Carei.
A decedat în anul 1943 şi este înmormântat la Carei, în cimitirul de pe strada Tireamului.
Are un mormânt din marmură neagră, care este situat alături de locul de veci al altui vestit dascăl român, Constantin Albu din Hotoan.
Probabil că în Carei nu mai trăiesc urmași ai familiei Szuhanyi așa că nefiind plătită taxa impusă tuturor celor care au aparținători înmormântați acolo, locul de veci a fost etichetat pentru a fi „valorificat” de către administrația cimitirului, adică vândut altor „chiriași”.
De azi înainte va dispare eticheta de ,,expirat,, datorită intervenției consilierului Ilie Ciută care se preocupă de soarta majorității monumentelor românești din Carei.
.
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
Raspunsuri