La 96 de ani de la înveșnicirea protopopului careian Romulus Marchiș nu e de găsit mormântul său

• publicat la: 10 April 2021
La 96 de ani de la înveșnicirea protopopului careian Romulus Marchiș nu e de găsit mormântul său

La începutul lumii aprilie a anului 1925 a trecut la cele veșnice preotul patriot care a fost vicar  și protopop al Careiului, Romulus Marchiș, senator în Parlamentul României Mari, președinte al Consiliului Național Român cercual Carei și membru în Marele Sfat Național din 1918. A fost înmormântat după datina străbună românească, alături de tatăl său, protopop și el al Careiului în altă perioadă, George Marchiș.

Mormintele celor doi români patrioți din cimitirul central careian nu mai sunt de găsit, au fost DISTRUSE!

Personalitățile românești nu au parte de liniște  nici după moarte. Trebuie să veghem mereu ca  mormintele românilor să nu fie distruse, ca să le recuperăm pe cele ale personalităților marcante dar care sunt scoase la vânzare. În țara noastră încă nu avem liniște și nici respect și drepturi egale din partea  unei administrații din care nu face parte  niciun român.

Conducerea orașului nu este preocupată de istoria locală atunci când este vorba de  români fapt  pentru care nu s-a  implicat deloc în cercetarea arhivelor  pentru a determina locul clar al mormântului familiei Marchiș așa cum se implică atunci când e vorba de alte personalități dar care nu sunt de naționalitate română.

La fel  ca  și tatăl său, Romulus Marchiș a fost  un exemplu de luptător  pentru drepturile românilor din acest colț de țară românească. În timp ce alții sărbătoreau Marea Unire de  la 1 decembrie 1918 el era arestat la Carei la data de 20 februarie 1919, eliberat fiind la sosirea delegației care a instaurat administrația românească în data de 27 aprilie 1919. Arhidiaconul Romulus Marchiş, membru al ASTRA, una dintre cele mai reprezentative personalități careiene care au luptat pentru drepturile românilor din aceste teritorii ocupate dar și pentru Unire a condus delegația careienilor români care a participat la Marea Unire de la Alba Iulia motiv pentru care a fost  mereu hărțuit de autoritățile de ocupație.

Placa comemorativă cu numele delegaților desemnați a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918 și care cuprindea  și numele său în calitate de conducător al delegației a fost refuzată a fi amplasată pe clădirea  unde a avut loc întrunirea de alegeri din 18 noiembrie 1918 de către primarul Kovacs. Acesta a refuzat solicitarea Direcției Județene de cultură Satu Mare  în acest sens și a dat accept pentru amplasarea plăcii comemorative în cu totul altă parte, distorsionând astfel total istoria locală.

Romulus Marchiș a fost fratele renumitei scriitoare Otilia Marchis care nu a scăpat de batjocura autorităților careiene udemeriste actuale, numele său de autor de carte fiindu-i refuzat la tipărirea ediției în limba maghiară din noiembrie 2017. Istoria ne demonstrează că patrioții români din Carei au fost mereu atacați și umiliți de ocupanți. Nici în zilele noastre manifestările românești nu scapă de disprețul și batjocura conducerii orașului.

Romulus Marchiș s-a născut la 18 decembrie 1865 la Homorodul de Mijloc, în familia preotului paroh George Marchiş şi al Iuliei Vultur.

Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Carei, iar studiile liceale le-a făcut la Oradea, Braşov şi Sibiu, oraş unde absolvă în 1884 examenul de capacitate. Teologia o urmează la Seminarul romano-catolic din Satu Mare, absolvind în 1888. Nu trebuie ignorată nici educaţia primită în familie, atât tatăl său cât şi Romul si sora sa Otilia vorbeau curent mai multe limbi de circulaţie.

S-a căsătorit cu Elisabeta Sarkadi şi a fost hirotonit în 18 aprilie 1889. În primul an de preoţie a fost administrator al parohiei Virtiş, localitate aflată astăzi în Ungaria. Ivindu-se un post vacant în parohia Tămaia, localitatea natală a tatălui său, George Marchiş, a păstorit credincioşii acestui sat, aparţinător pe atunci comitatului Sătmar, vreme de două decenii între 1890-1908, întâi ca administrator parohial, apoi ca preot paroh începând cu anul 1900. Activitatea din parohie i-a fost încununată cu terminarea construcţiei bisericii de zid cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavril”, în anul 1898. Prin ridicarea acestui lăcaş de cult, Romulus George Marchiş şi-a adus prinosul de recunoştinţă pentru locurile copilăriei tatălui său.

Din 1908 va trece la Carei ca paroh şi protopop, iar din 1909 cumulând şi funcţia onorantă de arhidiacon al părţilor sătmărene, urmându-i în aceste funcţii tatălui său. În calitate de arhidiacon al părţilor sătmărene s-a situat mereu în centrul luptei împotriva Episcopiei de Hajdudorog, nume de tristă amintire pentru românii sătmăreni. În 29 mai 1912 se numără printre delegaţii prezenţi la adunarea de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării amintitei episcopii. Protestează împotriva arestării pr. Gh.Mureşan şi a celor 14 săteni din Moftinul Mic. A fost alături de părintele Ciurdariu care a avut de pătimit la Doba în acei ani.

Încă din 1893 era membru al comitetului Comitatens Satu Mare, susţinând dezideratele românilor sătmăreni, şi în 12 noiembrie 1918 e ales membru în Consiliul Naţional Român comitatens Satu Mare, iar a doua zi e prezent la mitingul organizat în sala de consiliu a primăriei oraşului Satu Mare, când românii au jurat credinţă C.N.R. Central din Arad şi au proclamat ruperea parohiilor unite încorporate în 1912 la Ep. Hajdudorog.

La 18 noiembrie este ales preşedinte al C.N.R. Cercual Carei şi vicar al nou constituitului Vicariat Naţional Român din Carei.

Faptele sale de patriotism vor fi încununate cu alegerea sa între membrii Marelui Sfat Naţional, care a realizat visul de veacuri al tuturor românilor: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. În acea zi mai mulţi români sătmăreni au fost prezenţi în cetatea morţii lui Horia, dar şi locul reînvierii neamului românesc: pr. Vasile Ardelean, dr. Vasile Chirvai, dr. Aurel Vălean, dr. Aurel Nilvan, pr. Ioan Doroş, pr. Constantin Lucaciu, dr. Ilie Carol Barbul, dr. Teofil Dragoş, dr. Coriolan Steer, Iuliu Coroianu, pr. Traian Trufaş.

După Unire, Romulus  Marchiş a ajuns senator în Parlamentul României Mari. La 25 septembrie 1923 episcopul martir Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte vicar foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului, ca o recunoaştere pentru activitatea sa rodnică.

La 30 decembrie 1918 l-a întâmpinat în gara Carei pe gen. Berthelot, expunându-i în limba franceză durerile românilor din zonă.

Ancorat şi în activitatea culturală, a fost multă vreme casier al Desp. Sătmar-Ugocea al „ASTRA” şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din Arhidiaconatul Sătmar, organizaţie înfiinţată de tatăl său, George Marchiş.

Despre familia lui Romulus George Marchiş se cunosc puţine lucruri. Se ştie că a avut o fiică pe nume Gabriela, născută în 1890 la Fegernic şi repausată la numai 16 ani în Tămaia. Tot la Tămaia s-au născut copii: Adrian Eugen Iosif (1893), despre care se ştie că a fost o vreme medic şef al Spitalului orăşenesc Carei, şi Maria Elisabeta (1895), căsătorită cu dr. Ioan Victor Vancea, fost prim pretor şi deputat.

 Romulus Marchiş s-a stins din viaţă la 4 aprilie 1925, fiind înmormântat alături de tatăl său la Carei.

Veșnica lui pomenire din veac în veac! Veșnică recunoștință pentru toate acțiunile sale în slujba neamului românesc!

I-au distrus mormântul dar sufletul său e prezent mereu alături de românii iubitori de țară și neam!

Daniela Ciută

 

comentarii

Raspunsuri

Lasati un comentariu