7 mai 1894 – A început Procesul memorandiștilor români acuzați de ministerul de interne maghiar

În 1892, semnatarii Memorandumului, Vasile Lucaciu, Ion Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, cereau revenirea la autonomia Transilvaniei așa cum fusese ea înainte de 1867, reactualizarea valabilității legilor adoptate de Dieta de la Sibiu, drepturi electorale și educaționale pentru națiunea română.

A fost un proces politic cu un larg ecou internațional, românii asumându-și riscul închisorii. Doctorului Ion Rațiu i s-a propus să renunțe la revendicarea privind autonomia Transilvaniei cu promisiunea îndeplinirii celorlalte. A preferat, ca și ceilalți memorandiști, un proces de răsunet urmat de temniță.

14 membri ai conducerii Partidului Național Român din Transilvania au fost condamnați la închisoare. În tot spațiul locuit de români au avut loc puternice manifestații de susținere a luptei pentru emancipare națională a românilor transilvăneni.

Procesul Memorandiștilor din Cluj a stârnit atenția întregii comunități românești din Transilvania, dar și atenția presei europene, până într-atât încât a fost nevoie de înființarea unui centru de presă în hotelul Biasini de lângă cimitirul central.

Fruntasii memorandisti, Ion Ratiu, George Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini, Eugen Brote, în total 14 dintre initiatorii actiunii, au fost deferiti justitiei, între 25 aprilie/ 7 mai – 13/25 mai desfasurându-se procesul de la Cluj: „Ceea ce se discuta aici este însasi existenta poporului român. Existenta unui popor însa nu se discuta, ci se afirma. De aceea nu ne dă în gând să venim înaintea Dv., sa dovedim că avem dreptul la existentă. Într-o asemenea chestiune nu ne putem apăra în fata d-voastra; nu putem decât să acuzăm, în fata lumii civilizate sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea si limba!” arăta la proces Ion Ratiu.

Farsa judiciara de la Cluj a stârnit dupa cum era de asteptat emotie în Vechiul Regat. Cu prilejul mitingului de protest de la Bucuresti din 4 iunie, în manifestul – apel adoptat se consemna ca „cetatenii României dezvaluie actiunile de deznationalizare a românilor din monarhia austro-ungara prin legile scolare, asociatiile cultural-politice, prin procese de presa”.

Protestului României i s-au alaturat pozitiile oamenilor politici si de cultura din Europa întreaga, precum si importante publicatii de mare tiraj.

De fapt întreaga Europa civilizata a adoptat o pozitie ferma de condamnare si dezaprobare fata de nesocotirea celor mai elementare drepturi nationale ale românilor din dubla monarhie.

Pâna si aliatul german Cancelarul Reichului de pildă arată că „oricum ai gândi, în problema românilor, procesul ca atare este o greseală… Verdictul loveste în totalitatea neamului care numără peste două milioane si jumătate de suflete” (în dubla monarhie – n.n.).

Sub presiunea evidentei, Franz Joseph i-a gratiat pe memorandisti, în 1895….

Miscarea memorandista reprezintă forma de vârf a luptei pentru emancipare nationala, pe cale petitionară.

Memorandumul exprima prin continutul sau starea de lucruri din Transilvania. Evenimentele ulterioare au arătat că libertatea si demnitatea natională, unitatea statală se dobândesc pe altă cale, cale ce a dus spre 1 Decembrie 1918, la care, prin opera lor, memorandistii si-au adus prinosul cu prisosință.