Izvorul Tămăduirii. Sfințirea apelor
• publicat la: 17 aprilie 2026
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare celebrată anual în ritul bizantin în Săptămâna Luminată în prima vineri de după Paști și amintește de una dintre minunile Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și este cu dată schimbătoare în funcție de data Paștilor, generalizându-se în Biserica Ortodoxă în timpul secolelor V-VI.
Ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecută cu un orb. Înainte de a fi împărat, Leon cel Mare a găsit într-o pădure un orb care i-a cerut apă. La îndemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului să bea apă dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa. Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârșit apoi multe minuni. Aceasta Biserică, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul.
Mai târziu, Împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopului.
De Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele, slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasmă Mică (…).
“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Când se cântă troparul, preotul stropeşte pe credincioşi în cele patru puncte cardinale cu apă sfinţită, spre alungarea “celui potrivnic”, adică a celui rău, a celui urât, care este nălucă, vedenie rea, satana.
De la acţiunea stropirii cu apă sfinţită şi rostirea cântării ei s-a reţinut în popor scopul urmărit prin aiasmă – aiazma – iazmă, de a alungă “arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău, satana”.
Condac, glasul 8:
„Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci, ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig: Bucură-te, apă izbăvitoare!”
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei