Pagina principala / Istoric / Când dragostea de țară e Armă de Război. Versuri ale unui elev careian din 2014

Când dragostea de țară e Armă de Război. Versuri ale unui elev careian din 2014

În luna septembrie a anului 2014 poposea la Satu Mare expoziția ”Aurul și argintul antic al României”, o manifestare excepțională organizată sub patronajul Ministerului Culturii, Muzeului Național de Istorie a României, Consiliul Județean cu sprijinul Primăriei Municipiului Satu Mare și nu în ultimul rând Muzeul Județean Satu Mare.

Vitrinele au cuprins piese datând din preistorie eneolitic, epoca bronzului, cele aparținătoare culturii dacice clasice. Au reținut atenția Tezaurele de la Rociu și Bălășești, de la Sâncrăieni, Poiana-Rovinari. Au urmat vitrinele conținând aurul și argintul de dincolo de frontierele Imperiului Roman. Au prezentat un interes deosebit celebrele brățări dacice, piesele tezaurului de la Pietroasa, cunoscut mai ales sub numele de ”Cloșca cu puii de aur”, cu o istorie deosebit de interesantă de la descoperirea ei în 1837 până în zilele noastre. Ultimele exponate au aparținut Antichității Tărzii și Evului Mediu Timpuriu.

Asociaţiunea Transilvană  pentru  Literatura  Română şi Cultura Poporului  Român – ASTRA, Despărţământul  Carei, în  colaborare cu Muzeul  Judeţean  Satu Mare  şi  Centrul Judeţean pentru Conservarea  şi  Promovarea  Culturii  Tradiţionale  Satu Mare, a organizat în data de  4 noiembrie 2014, la  sediul  Muzeului  de Artă, premierea  concursului de creaţie  literară  şi plastică „Comorile  României – măreţie  şi  putere”, iniţiat ca  urmare a vizitei expoziţiei  Aurul  şi  argintul antic al României,  de către  elevi din instituţii de învăţământ din judeţ.

Premianţii concursului Despărţământului ASTRA Carei, „Comorile României – măreţie şi putere”

La secțiunea Poezie, premiul I a revenit elevului  Tămaş Florin – clasa a XI-a – Liceul Teoretic Carei, prof. coord. Liliana Sorian.

Armă de război

 

Implicat într-un război, eu nu ucid,

Eu, doar veghez asupra lor!

Sânge a curs sub umbra mea,

Eu stăteam neputincios, priveam…

Râuri roşii se formau.

Uneori cădeam, cedam presiunii gri.

Cufundat în râul roşu, parcă

Totul pentru el se termina.

Doar eu mai vegheam în zadar…

Stele cad, cu cei ca mine asupra lor,

Dar focul nu le mai urmează.

Pentru o clipă, râul se tulbura,

Sub paşii măreţi ai celor ce trăiau.

Valurile ce dispăreau, aduceau durere.

Într-un mormânt cu stele frânte,

Sunt doar un obiect într-un război,

                                     Un simbol al rezistenţei şi al poporului.

FLORIN TĂMAŞ