4 Iunie 1942 – Român bătut de plutonier maghiar pentru că nu a știut să cânte ungurește

Istoria românilor din Transilvania de Nord aflată sub administrația horthystă între anii 1940–1944 este alcătuită din numeroase mărturii despre suferință, umilințe și încercările la care au fost supuși oamenii simpli. Printre aceste mărturii se numără și relatarea refugiatului Moldovan Dumitru din comuna Piru, referitoare la evenimentele petrecute la 4 iunie 1942.

Potrivit mărturiei sale, unor români li s-a cerut să cânte în limba maghiară. Neștiind limba, aceștia au fost pedepsiți. În aceeași perioadă, un soldat de naționalitate română a fost sancționat pentru simplul fapt că încercase să-și protejeze picioarele de frig, folosind o pereche de ciorapi de lână. Astfel de întâmplări ilustrează atmosfera apăsătoare și lipsa de respect față de demnitatea unor oameni care nu doreau decât să-și păstreze identitatea și să-și ducă existența în condiții omenești.

Dincolo de suferințele individuale, asemenea mărturii vorbesc despre puterea de rezistență a românilor din acea perioadă. Ei au rămas credincioși limbii, tradițiilor și valorilor moștenite de la înaintași, chiar și atunci când împrejurările erau potrivnice. Curajul lor nu s-a manifestat pe câmpul de luptă, ci în gesturile simple ale vieții de zi cu zi: păstrarea credinței, vorbirea limbii române și refuzul de a-și pierde identitatea.

Cinste memoriei tuturor românilor care au suferit pentru păstrarea identității, credinței și demnității lor naționale.

SURSA Glasul.info