PA! VIŞINESCU ! ÎN AŞTEPTARE ION FICIOR ş.a. Amintiri din Careiul anilor ’50

• publicat la: 26 July 2015
PA! VIŞINESCU ! ÎN AŞTEPTARE ION FICIOR ş.a. Amintiri din Careiul anilor ’50

Sunt unul din cei care luând act de condamnarea la 20 de ani de închisoare cu executare, a personajului Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu-Sărat, pentru crima de genocid al căror victime au fost douăsprezece personalităţi, ale timpului ante-belic, printre care şi Ion Mihalache, liderul Partidului Naţional Ţărănesc.

De fapt cifra  „douăzeci de ani cu executare înscrisă în sentinţă este mincinoasă” deoarece dacă avem în vedere vârsta condamnatului şi starea sa precară de neputere, este o condamnare pe viaţă. Condamnarea acestui monstru nu-mi creează satisfacţii cât doar un început de confirmare că în viaţă răul se plăteşte.

Mai mult condamnarea  acestui „îndeavolit” personaj  îmi trezete amintirile unui segment istoric, pe care oricât ne vom strădui nu-l vom putea descrie prin cuvinte la performanţa de a induce ascultătorilor sau după caz cititorilor culoarea şi dâra de miasme, mai exact puturoşenia pe care a lăsat-o în istorie regimul împănat până la refuz cu torţionari stil Vişinescu.

Condamnarea, însă, îmi stârneşte amintiri pe care oricât aş încerca să le uit nu reuşesc. Aşa cum am relatat în cartea noastră „Bănişorul Mitic” Editura Călăuza v.b. Deva 2007, -pag 268-270 în tableta „Student cerşetor”, din care voi desprinde câteva rânduri:

„În anii aceia (n.n.1952) eram elev în clasa terminală a Liceului Mixt Careii Mari, când într-o noapte de aprilie (n.n. 14 IV) , tata a fost ridicat de către securitate … .Capacitata de subzistenţă a familiei avea să se reducă la un salariu modic pe care-l realiza mama, în jur de trei sute lei, în condiţiile în are cei trei copii trebuiau întreţinuţi la şcoală.

Gândul de a mă înscrie la facultate i-a dat ameţeli mamei, care mi-a mărturisit că bugetul familiei nu poate acoperi mai mult decât întreţinerea celor mici (Notă: sora urma cursurile unei Şcoli Normale în Cluj iar fratele cursurile Şcolii Meii Metalurgice din Cluj şi că în ce mă priveşte nu vede nici un fel de soluţie. Dincolo de cuvintele rostite, este de crezut că văzându-mă ieşit din cursurile liceale, a gândit că m-aş fi putut dedica muncii şi astfel să contribui la susţinerea nevoilor familiei.”

Ceea ce n-am   menţionat în cartea de referinţă este faptul că dacă nu urmam cursuri de învăţământ superior a-şi fi fost încorporat, la vreuna din eşaloanele de muncă ale armatei de atunci, acolo unde erau aruncaţi tinerii proveniţi din familii ce nu ofereau garanţii de supunere necondiţionată, cei din familiile componente ale masei de aplaudaci, ce este drept silnici, iar într-o astfel de situaţie militar fiind nu-mi puteam ajuta familia.

În continuare în cartea citată  la pagina 269 mărturiseam: „ În ce mă priveşte, socoteam că viaţa trebuie să meargă înainte, ştiam cât de mult şi-a dorit tata să mă vadă student şi că, dacă aş face pasul înapoi, i-aş provoca o mare tristeţe. Aşa se face că i-am mărturisit mamei că nu pot renunţa şi că mă voi întreţine singur. Abia rostite cuvintele m-am speriat. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre modul în care m-aş fi putut descurca.

Odată cu începerea anului şcolar aveam să observ că nu sunt singur, că cetatea universitară colcăie de studenţi cerşetori, nimeni alţii decât supiştii, categoria celor care la orele mesei umpleau antreurile cantinelor studenţeşti, supunându-i pe cei care serveau masa la o observare atentă. Unde rămânea un coltuc de pâine, o farfurie de supă neconsumată, o lingură de sfeclă roşie, ne aşezam la masă şi consumam bruma de mâncare rămasă.

Viaţa de supist departe de a fi fost monotonă. Nu întotdeauna resturi. … personalul de deservire ne cunoştea şi peste toate, ne tolera. În situaţii de criză ceream, şi când cazanul suporta, ni se serveacâte o farfurie de supă şi uneori un piure şi puţină salată de sfeclă. Operaţia se dezvolta şi pe seama relaţiilor cu personalul servant. Atunci am învăţat cât contează o vorbă caldă, un sentiment de apreciere.

În una din zile, din întâmplare, am adresat un „sărut mâna” unei servante, după culoare o ţigancă încăpută în muncă. M-a privit cu uimire şi din recunoştinţă mi-a servit un prânz complet. Nu aş fi suficient de sincer dacă n-aş mărturisi că reverenţa de atunci avea să-mi potolească foamea luni la rând.”(S-a citat din cartea amintită, paginile 268-270.)

Iar viaţa încărcată cu aceste lipsuri avea să durezepână în 14 aprilie 1954 când părintele ne-a fost eliberat. Trebuie, însă, să amintesc că odată eliberat din închisoare părintele nostru n-a mai fost acceptat în învăţământ, la vechiul lui loc de muncă, învăţător director, şi în orice altă sinecură didactică.S-aîncadrat în varii funcţii ocazionale, durându- şi viaţa până în anul decesului (1962) sub teroarea observării de către torţionarii securişti, care-l vizitau, îl chemau la ordine, dar preferau să-i facă vizite în văzul lumii pentru a aviza societatea că „banditul”, cum erau numiţi deţinuţii politici, cei ce aşa cum a fost şi cazul părintelui meu au executat recluziune fără a fi condamnaţi, fără a fi fost trecut prin vreun filtru judiciar. Spaţiul nu ne permite să ne referim la puţinul pe care am reuşit să-l smulgem de la părintele nostru.

Odată, însă s-a scăpat, şi ne-a mărturisit cum dormeau. În barăci de scândură pe lîngă a căror pereţii longitudinali existau două rânduri de paie, pe care se întindeau într-o strânsură pe care ne-a explicat a fi fost ca sardelele în cutia de conservă. Că dacă noapte se ridica vreunul rândul de deţinuţi în somn se relaxa iar cel ce a făcut respectiva imprudenţă nu mai avea unde să se întindă. Coşmarul însă se încheia la deşteptare când o seamă din cei ce s-au întins seara erau recuperaţi ca şi cadavre, aşa că seară de seară imploarau cerul să nu moară nimeni şi în mod special cei din dreapta şi stânga lor. Nu voiau să aibă între amintiri şi faptul de a fi dormit lângă vreun cadavru.

Repetăm, nu ne bucură condamnarea lui Vişinescu. Ştim însă că în scurtele zile care i-au mai rămas va trebui să treacă proba recluziunii, însă, în condiţii civilizate, mult deosebite de tratamentul inuman, distrugător şi peste toate decimator de vieţi, pe care în mintea-i criminală le-a gândit şi în mod sadic le-a experimentat pe pielea altora. Îi va fi greu, cu toate că, repet, recluziunea în vremile de acum este aproape asemănătoare cu vieţuirea tineretului din anii 50 care-şi durau viaţa înunele internate lipsite de comodităţi, poate mult peste standardele pe care le-am durat noi elevii din acele vremi. Lui Vişinescu i se va spune sau îşi va spune că „Dumnezeu nu bate cu bâta!”

Iar el va fi unul din cei ce va experimenta această premoniţie românească.

24 iulie 2015

Tiberiu Vanca

comentarii

de justitie la 27 July 2015 - 12:52

Si la Carei a fost un tortionar al securitatii in beciurile fostei prefecturi. Avea tenul mai inchis la culoare si are un nepot care face politica prin Carei, nu spun partidul ca poate se prind si altii

de justitiar la 27 July 2015 - 13:08

ca doar nu vorbesti de directorul care imparte posturi numai la cadrele rosii chiar daca nu au examenele luate?
nu ar fi singurul ca dupa 48 parintii de la actualii tulipani au fost primii inscrisi la bolsevicii comunisti prin careiimari

de roca la 1 August 2015 - 23:52

vad ca nu sunteti de acord cu adevarul,Careiul a inflorit intainte de 04.06.1920 si intre 30.08.1940-25.01.1945!!! va cam doare adevarul,veniturilor!

de ernest la 2 August 2015 - 11:00

e si normal sa fie infloritor ca doar romanii au detinut deja oacivilizatie la venitea hunilor pe aceste pamanturi.
daca nu erai romanii cu cine mai construiau grofii casele de locuit si pe cine mai aveau ca si garda de corp?
se stie cat de curajosi erau ai lor si deci au fost foarte incantati sa afle aici haiduci viteji ca sa ii apere pe ei si familia lor.
i-au invatat si olarit si agricultura si manuit arme da pentru ei era prea greu de invatat si mai bine puneau romanii sa faca. poate arunca nemeti prin cutii descoperirile dacice din zona ca tot nu va trai cat lumea si tot se va face si muzeu cu aceste lucruri..place nu place istoria este una. noi sarbatorim mereu descalecatul dar romanii nu sarbatoresc pentru ca ei aici s-au nascut si aici au fost de cand lumea. mai bine sa ne intelegem cu ei si sa multumim pentru cate am invatat de la ei.

de Horia Mărieș la 2 August 2015 - 12:04

@ernest la 2 August 2015 – 11:00

Unui imbecil,ca @roca nu merită sa-i explicați nimic.
Vă pierdeți vremea de pomană. Băgați-l de-a dreptul în măsa și vége.

de ernest la 2 August 2015 - 12:40

nu putem sa ne dezvoltam si sa mergem mai departe civilizat daca tot tinem minciunile in frunte!
noi la carei mereu am inteles bine cu romani si svabi pana nu a venit cei doi faliti care sa conduca un oras asa de bogat.
numai de furat au ocupat cei doi si vedem ce au reusit sa faca cand singuri aveau firmele lor si acum ca au bagat mana la banii orasului!
un fotbalist sekurist soptitor pentru a primi viza de state si un koldus cu acte bat joc de istoria careiului!

de emil la 2 August 2015 - 14:33

@ roca
Al dracului ce a mai inflorit înainte de 1920, când existau școli doar în ungurește, în timp ce populația era majoritar neungureasca (romani, șvabi, slovaci, evrei) în 1940-1944, când romanii au fost forțați sa plece în refugiu, sau după martie 1944, când evreii careieni au fost deportați în lagărele de exterminare naziste de către autoritățile de ocupație ungurești, sau pana în martie 1945, când șvabii careieni au fost deportați în URSS, de către autoritățile de ocupație sovietica.
@Horia Mărieș 2 aug 12:04
în ce-l privește pe roca, va dau dreptate integral. am scris, totuși, textul de mai sus ca sa înțeleagă cititorii mai putin informați cărei “înfloriri” ii face apologia specimenul ungarist cu nick-ul respectiv.

de Horia Mărieș la 2 August 2015 - 15:21

@emil la 2 August 2015 – 14:33

(y)

de pentru roca la 2 August 2015 - 16:10

daca ai amintit de venituri nu vrei sa incepem cu venitura numarul 1 din carei adica primarul kovacs?
poti sa ne arati unde in CAREI are mormintele parintilor lui sau ale sotiei lui sau ale bunicilor sau…?
poti sa ne spui care este contributia sa personala la bugetul orasului CAREI unde este primar?
cat impozit plateste si cati oameni a angajat la fimele lui la care le-a facut carti de munca si pentru care a si platit contributiile la stat?
poti sa ne arati o situatie cu cat contribuie firmele celor de la udmr la bugetul local si cat iau apoi din el?
poti sa spui de ce consilierul personal al primarului,boros,platit din bani publici din 2008 inca nu a fost pe la servici desi incaseaza salarul de peste 20 de milioane lunar/?
credeti ca daca iesiti cu minciunile lumea nu stie si nu vede diferenta dintre consiliertul ciuta si coldusul de primar?
cum justifica primarul masina renault fluence luata din bani publici in scop personal cu care se plimba totata familia si o tine si in fata casei?
cum justifica primarii amandoi ca masina primariei face trafic de tigari in ungaria si soferul primariei facea naveta la locuinta sa din ungaria cu aceiasi masina a primariei carei cu motorina luata din banii careienilor!
venitura kovacs poate sa fura din averea orasului numai pentru ca imparte cu voi flamanzii si incapabilii de afaceri personale fara contracte cu primaria?

Lasati un comentariu