In Memoriam Prof.dr.Ioan Chindriş

• publicat la: 30 September 2015
In Memoriam Prof.dr.Ioan Chindriş

Ne-a părăsit, prea curând, unul dintre fii sufleteşti de seamă  ai Careiului, prof.dr.Ioan Chindriş.

Îl sărbătoream în urmă cu 2 ani, la împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani, la  inițiativa Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, a Consiliului Local și a Primăriei municipiului Cluj-Napoca, a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” și a Casei Municipale de Cultură Cluj-Napoca,  în vasta sală de festivități a Bibliotecii Universitare, în prezenţa a peste 300 de citadini.

Clujenii  l-au adoptat încă din tinereţile lui şi l-au  omagiat  pe cel ce a devenit cu timpul  unul dintre  „marile personalități ale cetății” , ajuns director  al Bibliotecii Academiei Române din Cluj-Napoca, una dintre cele mai mari instituții culturale din România.

Personalitate   de frunte a cercetării științifice dedicate istoriei culturii din România, a fost uitat o perioadă de careieni, spre marea lor pierdere.  Remarcabilul profesor  care a fost  Ioan Chindriș, a fost   cunoscut  şi apreciat  în cele mai înalte cercuri erudite din țară, dar și de peste hotare, fiind, între altele, profesor atașat al Universității din Memphis (S. U. A.), orașul lui Elvis Presley.

Din păcate, nu a mai apucat să întărească rândurile ASTRA Carei cu prezenţa, experienţa şi vasta sa cultură.

Opera sa vastă, va dăinui peste veacuri chiar dacă şcoala unde şi-a desăvârşit educaţia l-a uitat. Prof.dr. Ioan Chindriş  a urmat gimnaziul şi liceul la Liceul Vasile Lucaciu din Carei în perioada 1948-1955. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Istorie şi Filologie a UBB Cluj.A fost un recunoscut cercetător al istoriei culturii, cu accent asupra fenomenului cultural ardelean în secolele XVIII şi XIX , cercetător al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, autor a peste 50 de volume de istorie, istorie literară şi literatură.

De Sânziene, profesorul Ioan Chindriş şi-a luat rămas bun de la această lume. În memoria frumoaselor clipe petrecute împreună şi a contribuţiei aduse în cadrul ASTRA, al cărei membru de onoare a fost din 1999, Liviu Dârjan, preşedintele  Despărţământului ASTRA din Săcele, ne-a trimis spre publicare un material.

IN MEMORIAM

PROF.DR. IOAN CHINDRIŞ

(1938-2015)

        Sânzienele de anul ăsta ne-au luat cu ele, admirându-i frumuseţea interioară, inteligenţa şi harul celor aleşi, pe unul dintre cele mai luminate spirite academice şi curat umaniste ale Clujului universitar – Profesorul dr. IOAN CHINDRIŞ.

Intelectual „de  rasa”, redutabil cărturar şi om de o aleasă şi vastă cultură, Ioan Chindriş lasă în urma sa un adevărat „hău” ce cu greu va putea fi acoperit de strădania generaţiilor care vin din urmă. Ne-am cunoscut, pe culoarele Almei Mater „Victor Babeş” de la Cluj. Ea l-am „racolat” să stea cu mine la gazdă. Cu aerul său de oşean hotărât a acceptat pe loc. Amândoi „am dat” la Filologie, la Română pură cum se spunea pe-atunci. Reuşisem. Amândoi „la graămadă” pentru că nu aveam „dosar curat”. Eu fecior de preot ortodox (modest), regăţean „ardelenizat”, el fecior de ţăran din Sânmiclăuş – Carei, dar … nepot de prelat greco-catolic. Dinspre mamă, coborâtor de la „Bârsana” Maramureşului, acolo unde îngerii îşi dau întâlnire spre a admira natura şi liniştea locului tărâm înrudit cu Raiul cel veşnic. Primii doi ani de facultate ne-am avut ca fraţii. Eram colegi de an şi de grupă şi locuiam împreună, în spatele Operei Române, pe strada Dostoievschi 14, în gazdă la madam Guşatu, o ardeleancă neaoşă de la Jucu, căsătorită cu un oltean hâtru şi tare simpatic. Eram fericiţi în anii aceia grei.

De la Nelu Chindriş eu am învăţat multe. Îmi povestea adeseori cât de importantă şi valoroasă e cartea ce s-a învăţat, şi încă se mai învaţă, la celebrul Institut „De Propaganda Fide” de la Roma şi cum lumina Şcolii Ardelene de la Blaj ne-a dat nouă, românilor de pretutindeni, toiagul demnităţii şi roadele speranţei intelectului ascuns secole de-a rândul. Mergând pe urmele lui George Şincai, Eroul cel Mare al Românilor, Profesorul IOAN CHINDRIŞ a coordonat acea capodoperă spirituală care rămâne „Biblia de la Blaj” (1798) şi, cu fruntea sus, plin de măreţie şi mândrie patriotică a oferit-o unui Ilustru Sfânt, Papei Ioan Paul al II-lea, care la rându-i i-a conferit acestui ales spirit ardelean „Medalia Jubiliară A.D.” în chiar anul (2000) ce încheia un secol agitat şi plin de vrajbă.

Cu câtva timp înainte, istoricul Ioan Chindriş primise şi Premiul „Nicolae Iorga” din partea Academiei Române. Îmi spunea, la un ceas de taină, că dacă „s-ar răsturna” cumva ordinea puterilor în stat, pe primul loc ar trebui aşezată Biserica Ortodoxă, de care a auzit toată lumea şi nu Academia Română, de care foarte multă lume habar n-are c-ar exista pe lume. Nelu Chindriş era „tobă” de carte. Un adevărat dicţionar nelimitat ascuns sub scânteierea unor ochi ageri, vioi şi pătrunzători, cuceriţi definitiv de acea patimă a cititului şi a cercetării. La 24 Ianuarie 1959 am sorbit împreună clipa unică a Centearului Unirii Principatelor Române. Eu îl veneram pe Avram Iancu, el pe Alexandru Papiu Ilarian.

Hronicul Neamului era averea sa cea mai de preţ. Amândoi am fost apoi „martorii muţi” ai unificării celor două mari Universităţi ale Clujului. De-atunci … După absolvire (1962) drumurile noastre au îmbrăcat destine diferite. El şi-a luat doctoratul, eu n-am avut asemenea ambiţii. Ne-am revăzut, prin 1998, la Blaj, sub acoperământul Astrei.  Am discutat vreo 3-4 ceasuri pe-o bancă în faţa Casei de Cultură. Amintiri de juneţe. Mi-a zis atunci, cu năduf, că un „nătărău” din conducerea ministerului „X”, s-a împotrivit dorinţei ca el, omul de ştiinţă şi cultură, să fie ambasadorul României la Budapesta. Păcat că n-a ajuns acolo … Cunoştea perfect cele două limbi şi istoria celor două ţări vecine..

Ca o nefericită premoniţie, exact cu un an în urma morţii sale neaşteptate, l-am invitat la noi la Braşov, în numele Astrei lui Şaguna, să susţină Simpozionul închinat memoriei unui „Spirit înalt – Simion Bărnuţiu (1808-1864)”. A fost una dintre cele mai reuşite şi emoţionante manifestări ştiinţifice, poate unică în felul ei, consumate la Braşov în ultimii ani. Datorită excepţionalei sale elocinţe, profesorul IOAN CHINDRIŞ ne-a făcut pur şi simplu să plângem pentru destinul LIMBII ROMÂNE şi al numeroşilor ei oşteni-martiri.,apărători luminaţi.

O LACRIMĂ am păstrat pentru odihna sufletului Tău mare,dragule Nelu Chindriş.

 

Liviu DÂRJAN

comentarii

de Vanca Tiberiu la 1 October 2015 - 08:56

Imi plec genele şi plâng! Un “AVE” omului de înaltă spiritualitate care a fost Ioan Chindriș. Un oftat a înaltă pagubă acum la subțierea rasei intelectuale române, prin plecarea unuia dintre cei mai aleşi ai tagmei aleşilor români. Ne vei lipsi Ioan Chindriș.

Lasati un comentariu