Preţul gazului, de la 1 ianuarie, în funcţie de regiunea în care locuiţi

• publicat la: 1 February 2017
Preţul gazului, de la 1 ianuarie, în funcţie de regiunea în care locuiţi

Furnizorii de gaz pentru consumatorii casnici au transferat în preţ scăderea TVA de la 20% la 19%, de la 1 ianuarie. Prin urmare, luna ianuarie a adus facturi mai mici cu circa 0,8% în toată ţara. Astfel, preţul pentru 1 MWh (1.000 de kWh) ajunge la 129 lei, în cazul ENGIE (fost GDF Suez), şi la 150 lei, în cazul E.ON. Cei doi furnizori acoperă peste 90% din consumul de gaze al gospodăriilor din România. E.ON deserveşte consumatorii din Moldova şi Transilvania, în timp ce ENGIE furnizează gaz în toată Muntenia şi Dobrogea.

În ceea ce priveşte metrul cub, deşi nu este tarifat distinct în factură, calculele noastre arată că acesta costă, din ianuarie, 1,47 lei, la GDF Suez, şi 1,63 lei, la E.ON.

Din 2007, facturile la gaz măsoară energia produsă de arderea gazului, şi nu volumul de gaz consumat. Energia consumată se calculează înmulţind numărul de metri cubi (mc) consumaţi cu valoarea constantei PCS şi cu tariful în lei per MWh, practicat de furnizorul respectiv. PCS – puterea calorifică superioară – exprimă cantitatea de energie (exprimată în MWh) degajată prin arderea în condiţii standard (temperatură şi presiune) a unei cantităţi de 1 mc de gaze naturale. Fiecare furnizor este obligat să precizeze pe factură valoarea PCS. Aceasta variază în funcţie de zonă, de furnizor şi de provenienţa gazelor naturale. O valoare a PCS comună pentru furnizorii din România este de 0,0109 MWh/mc. Aceasta înseamnă că 1 mc de gaze naturale are un echivalent energetic de 0,010973 MWh.

 

În afară de cei doi mari furnizori amintiţi, mai există şi alţii, iar preţurile practicate de aceştia pot diferi, în funcţie de localitate şi regiune a ţării, cu până la 50%.

Diferenţele atât de mari de preţ între diverşi furnizori de pe piaţa reglementată sunt explicate de către preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, prin faptul că fiecare firmă are costuri diferite, care, dacă sunt justificate, trebuie recunoscute. Astfel, un furnizor care va livra gaze într-un sat de la munte, cu puţini locuitori, va avea costuri mai mare decât un alt furnizor care livrează gaze către clienţii dintr-un oraş mare de la câmpie. „Periodic, facem o analiză de costuri şi rentabilitate pentru fiecare furnizor. Dacă se constată că nu şi-a acoperit costurile pentru acea perioadă, îi aprobăm o majorare de tarif. În schimb, dacă se constată că a câştigat în mod nejustificat, îi scădem nivelul de tarif practicat”, precizează Havrileţ.

Astfel se explică de ce transilvănenii şi moldovenii plătesc mai mult gazul faţă de munteni şi dobrogeni. Pasămite, transportul şi distribuţia din zonele lor, preponderant deluroase, sunt mai scumpe.

Ultima modificare de preţ a gazului pentru piaţa reglementată a fost la 1 iulie 2016. Atunci, în toată ţara, preţurile au scăzut în medie cu 3%.

Ce plăteşti în factura la gaze

Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.

Preţul de achiziţie a mărfii nu include servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să-şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul dintre cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).

Diferenţa între 76 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului(producţie plus extras din depozite), şi până la 130 – 150 de lei, în funcţie de furnizor, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare, TVA şi adaosul furnizorului de gaze.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din aprilie 2017, dacă preţul gazului de import va continua să fie la niveluri apropiate de cel intern, sau chiar mai ieftin.

continuare pe cotidianul.ro

Lasati un comentariu