1918. Poemul zilei

• publicat la: 6 January 2018
1918. Poemul zilei

1918

De mult, când cupa noastră de lacrimi era plină,

Când rob era Românul în ţara cea străină,

Şi ne lovea cu ură sălbatică barbarul,

Când apăsa, ca astăzi pe trup român hotarul,

Ne împărţeam destinul cu apele şi munţii

Și plugul suferinții brăzda seninul frunții,

Când ferecați în lanțuri mureau pe cruce frații

Şi ne plângeau de milă înegurați Carpații,

Râvneau duşmani nemernici să ne dărâme traiul,

Să ne răpească legea, să ne sugrume graiul…

* * *

O mie nouăsute în cap și optsprezece…

E mult de-atunci… Simt timpul în goana lui cum trece.

Se înălțau spre ceruri măreţe osanale

Români cu arma-n mână în Gărzi Naţionale

Treziți din somn de lanţuri porniră spre dreptate

Pecetluind Unirea la Alba în Cetate,

Şi cete după cete ca tunetul şi valul,

S-au revărsat eroii cutremurând Ardealul.

.

A noastră-i Ţara-acesta de cremene şi bici,

Căci Dacii şi cu Geții ne-au așezet aici.

A noastră-i Țara aceasta și-n veci de veci va fi

Şi tricolorul falnic pe-aici va străluci.

Simt lupta cum începe la sat şi la oraș,

Cum tremură de groază năpraznicul vrăjmaş…

Din turnuri de biserici s-aude cântec sfânt

Și Gărzi Naţionale răsar ca din pământ.

De-acum în Ţara-aceasta sunt liberi toţi Românii,

Și plâng de bucurie copiii şi bătrânii,

Din ceruri ne zâmbește al libertății soare –

Cât vezi cu ochii Ţara e numai sărbătoare,

E numai fericire, e numai desrobire

Și ardelenii jură cu frații lor unire…

 

IUSTIN ILIEȘIU (1900-1976)

comentarii

de P.U la 22 January 2018 - 12:18

Aceasta da poezie

Lasati un comentariu