Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Omagiu părintelui Gheorghe Mureșan

Omagiu părintelui Gheorghe Mureșan

Alese mulțumiri Dr. Diana Lostun, Cons.Sup. Arhivele Naționale Satu Mare pentru materialul DEOSEBIT dedicat vrednicului român care a fost pr.Gheorghe Mureșan, la 85 de ani de la trecerea sa la cele veșnice!

Aceste informații ar trebui să fie făcute cunoscute în toate clasele școlilor din județ dar nu numai pentru a lua exemplu de comportament demn în fața amenințărilor și opresiunilor celor care au sentimente antiromânești.

,,Conferirea de către primăria orașului Carei, preotului canonic Gheorghe Mureșan a Cetățeniei de Onoare la 30 septembrie 1938, prin actul nr. 3344 reprezintă o încununare a întregii vieți și activități a părintelui. A scris istoria faptelor românești pe meleaguri careiene: ca dascăl la fostul liceu Piarist, imprimând în sufletele elevilor sentimente românești și cultura neamului strămoșesc, ca prim președinte al ASTRA din Carei, a încercat să sădească în inimile compatrioților săi vorbele înaintașului său Timotei Cipariu: trezind simțul national, demnitatea, iubirea de patrie și limbă. Ca preot în Moftinul Mic și-a păstorit enoriașii pe calea mântuirii cu răbdare și blândețe de la hirotonisirea din 1905 și până la pensionarea din 1935. S-a luptat contra alipirii nedrepte la o episcopie maghiară, cea de Hajdurorog, a unor parohii sătmărene, pătimind chiar cu privarea de libertate pentru idealurile sale care se identificau cu idealurile unei nații ce lupta pentru unirea românilor.

Redăm mai jos două texte integrale ale documentelor emise de Primăria orașului Carei prin care se conferă părintelui Gheorghe Mureșan Cetățenia de Onoare: 1. Decizia nr. 3344 și 2. Adresa către Ministerul de Interne prin care se cere aprobarea Deciziei nr. 3344, care se păstrează la Arhivele Naționale Satu Mare.

”No.3344 din 30 septembrie 1938

Deciziune,

Noi, primarul orașului Carei, văzând faptele pline de cel mai înalt eroism național, săvârșite de Părintele Mureșeanu Gheorghe în dominațiuni străine, fapte arătate în memoriul anexate dosarului și cunoscute de românii din acest oraș și de acei cari sunt chemați a scrie istoria faptelor românești de sub fosta dominațiune străină.

Având în vedere mai departe că părintele Mureșeanu Gheorghe ca cetățean al acestui oraș sub fostul imperiu unguresc, a propagat ca profesor și catichet la fostul liceu Piarist sentimentele și cultura românească între românii locuitori ai acestui oraș.

Că, pentru manifestațiunile duse până la eroism și sacrificiu a fost distins de Patria Română cu celea mai Înalte distincțiuni între care se găsește și Ordinul Ferdinand în grad de Cavaler.

Că, în anul 1935 cu ocazia punerii în retragere, Părintele Mureșeanu Gheorghe a fost invitat de Consiliul comunal de a se așeza în acest oraș, asigurându-i locuință, încălzit și iluminat în natură pe restul vieții sale.

Având în vedere că, cu ocaziunea serbării străjerești din 8 Iunie 1938, ținută în teatrul comunal, la care a luat parte întreaga suflare românească din acest oraș, s-a evidențiat dorința unanimă a celor prezenți, ca părintele Mureșeanu Gheorghe să fie declarat Cetățean de Onoare a acestui oraș.

Văzând și dispozițiile articolelor 31 și 194 din legea administrativă din anul 1938

Decidem:

Art.I. Conferim Părintelui Mureșeanu Gheorghe canonic român unit CETĂȚENIA DE ONOARE a orașului Carei.

Art. II. Secretarul primăriei este încredințat cu aducerea la îndeplinire a acestei decisiuni.

Primar Colonel: semnătura indescifrabilă

Secretar comunal: Semnătura indescifrabilă”¹

”Primăria orașului Carei

Serviciul Secretariat

3344 din 30 septembrie 1938

Domnule Ministru,

În conformitate cu dispozițiunile art. 31 punctul f, avem onoarea a vă înainta un memoriu întocmit de noi, privitor la faptele de afirmațiune românească a Părintelui Mureșeanu Gheorghe, și deciziunea noastră prin care i-am conferit CETĂȚENIA DE ONOARE a acestui oraș, rugându-vă să bine voiți a vă da cuvenita aprobare pe considerentele arătate în memoriul și decisiunea noastră.

Primar Colonel: semnătura indescifrabilă

Secretar comunal: Semnătura indescifrabilă

Către Ministrul de Interne Direcțiunea Administrației Locale București”²

1. Biroul Județean Satu Mare al Arhivelor Naționale, Fond ”Primăria Orașului Carei”, inventar nr. 4, dosar nr. 27/1938, fila 2.

2. Biroul Județean Satu Mare al Arhivelor Naționale, Fond ”Primăria Orașului Carei”, inventar nr. 4, dosar nr. 27/1938, fila 3.

Părintele Mureşan s-a remarcat în primul rând ca un apărător al neamului românesc mai ales în perioada când câteva parohii româneşti au fost alipite forţat la Episcopia greco-catolică maghiară de Hajdudorog. De la începutul  anului 1905 a slujit cu fidelitate în parohia Moftinul Mic de lângă Carei, până în anul 1935 când s-a pensionat.  Aici l-au prins evenimentele neplăcute create de alipirea parohiilor româneşti la episcopia maghiară de Hajdudorog. Preoţii nu au recunoscut dreptul de existenţă a noii şi artificialei eparhii fondate în 1912 şi au refuzat îndeplinirea poruncilor umilitoare pentru români. A  fost arestat în anul 1913 după vizita din 11 aprilie a noului revizor şef şcolar, Jaczkovics Mihai , un rutean maghiarizat, şi a primpretorului din Carei, Madarassy. Aceştia au deranjat serviciul religios săvârşit de părintele Gheorghe Mureşan fapt pentru care credincioşii din biserică i-au dat afară.

Jandarmii unguri, cu baionete scoase din teaca, si pistoale, au asediat comuna, apoi au încercuit biserica, l-au arestat pe preotul Gheorghe Muresan… Incidentul a fost provocat de vicarul Mihai Jaczkovits, care, cu o zi în urmă a făcut o vizită canonică credincioșilor greco-catolici din Moftin dar preotului i-a interzis accesul în scoală, în vreme ce sătenii, adunati în curte, l-ar fi îmbrâncit pe vicar, dupa cum afirma Stefan Madarassi, pretorul de Carei. O informatie falsă, cu nimic dovedită. Martorii oculari au constatat însă altceva: că jandarmii au lovit cu săbiile, cu sălbăticie, multimea adunată să protesteze împotriva forțării trecerii la Episcopia de Hajdudorog si a desființării învățământului confesional în limba română, care erau obiective importante ale Ungariei in programele de deznationalizare si ungurizare.

Atunci, în 1913, primăvara, la Moftinul Mic, au tăcut clopotele. Pentru credincioșii din Moftinul Mic, nu venise Paștele. …și se mai zicea că există libertate personală si religioasă. Că se respecta limba si naționalitatea. Vorbe-n vânt, risipite pentru a cosmetiza o imagine mereu subrezită de adevăruri dureroase.

A doua zi a fost deschisă o anchetă scandaloasă, cu presiuni inumane, schingiuiri şi interogatorii  chinuitoare care apoi, sub scutul nopţii a dus la puşcăria din Satu Mare un preot şi 14 ţărani printre care şi o femeie. Astfel că ,,sărbătorile Paştelui din acel an au fost cernite de jale pentru moftinani. Nici urmă de veselia obișnuită de sărbători, de încondeiatul ouălor,de ciocnitul ouălor sau de hore…De pe fețele tuturor nu citeai decât grijă pentru cei surghiuniți,, nota la cea vreme profesorul Aurel Coza.

Dar credincioasele din Moftin, în frunte cu preoteasa, au mers tăcute pe şoseaua spre Satu Mare , întocmai ca mironosiţele pe vremuri la  mormântul Domnului. Pe umeri şi cap aveau coşuri  încărcate cu paşti,ouă, miel de paşti..ca să le binecuvânte părintele martir. Ele numai de aceste vreau să guste şi ai lor cei din închisoare ca semn al legăturilor sufleteşti pe care nu sunt în stare să le dărâme nici celulele celor mai negre închisori. O Înviere cu astfel de manifestaţii parcă prevestea Învierea Neamului.

Moftinenii au fost ţinuţi în arest preventiv nu o lună cum era legal ci o jumătate de an. Apărătorul părintelui Mureşan a fost Iuliu Coroianu iar al ţăranilor au fost avocaţii Ciordaş, Pordea, Boilă şi Bohăţiel.

Părintele Mureşan se mândrea cu faptul că din cei 14 apostoli ai săi niciunul nu a fost trădător. Preotul Mureşan a executat penitenţa între aprilie -iulie 1913, la intervenţia împăratului amânându-se  restul de condamnare datorită izbucnirii războiului.

Fumător pasionat, părintelui Mureşan nu i s-a dat voie să fumeze dar nici să citească decât învechiţi autori maghiari.

Patul lui din închisoare era reprezentat de nişte paie jilave, mucegăite, aruncate pe scânduri goale. Nu i s-a dat voie să îşi aducă aşternut de acasă dar nici vizite nu a fost lăsat să primească afară de cele ale soţiei. Calmul,bunătatea şi devotamentul nemărginit al soţiei au fost mângâietoare pentru părinte. Îi ducea mâncare împachetată în  ziare şi reviste româneşti.

În timpul întemniţării părintelui Mureşan, credincioşii au refuzat să participe laslujbele săvârşite de preoţi trimişi de episcopia de Hajdudodrog  chiar în postul paştilor. Presa românească transilvăneană a fost alături de lupta  românilor din Moftin…Procesul din Sătmar.

Pentru că şi-au apărat credinţa din străbuni împotriva Episcopiei din Hajdudorog, 15 români au fost condamnaţi la peste 3 ani temniţă ordinară. Vrednicul preot Mureşan are de îndurat singur 1 an şi jumătate.

Dar apropierea începerii Primului Război Mondial îl determină pe împăratul austro-ungar să intervină în scurtarea sentinţei la 4 luni.

În 1922 a fost numit canonic onorariu şi decorat cu Ordinele Ferdinand I, Răsplata Muncii, Coroana României în grad de comandor, şi Steaua României în grad de ofiţer.

În 1938 a devenit Cetăţean de Onoare al localităţii Moftinu Mic, iar la 30 septembrie al aceluiaşi an primeşte şi titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Carei. Primăria Carei i-a oferit locuinţă pentru tot restul vieţii.

Deşi primise aceeaşi facilitate şi de la Primăria Satu Mare, George Mureşan a ales să locuiască la Carei, oraşul de care îl legau amintiri frumoase, iar Tireamul natal era foarte aproape. Aici se va stinge din viaţă la 25 aprilie 1939.