Criza creşte profitul caselor de amanet
Din lipsă de bani, careienii recurg tot mai des la amanet în schimbul unor sume de bani, care reprezintă o sursă de împrumut pe termen scurt. Dacă înainte de criza economică pragul caselor de amanet era trecut de doar trei sau patru clienţi zilnic, în prezent numărul celor care apelează la varianta de împrumut contra bijuterii a crescut considerabil.
Totodată casele de amanet s-au înmulţit progresiv ca ciupercile după ploaie.
Dacă în urmă cu câţiva ani se primeau şi aparate electrocasnice şi electronice, acum lucrurile s-au mai schimbat. Cele mai multe firme de profil acceptă numai bijuterii, pentru că sunt mai uşor de valorificat în cazul în care clientul nu mai vine după ele.
„Numărul clienţilor a crescut în ultimele luni, cam 100-150 persoane pe lună, dar am avut lună când am făcut şi 280 de contracte. Vin la noi pentru că le e greu şi pentru că au nevoie de bani. La noi doar se amanetează, nu vindem aur. Acum am mărit suma, pentru 14K le oferim 60 lei, iar pentru 18 K le dam 70 de lei. Se bucură oamenii. Pot amaneta pe timp de o lună, două sau trei şi după o perioadă de 30-35 de zile urmează perioada de graţie. Dobânda pe zi este de 0,38%. Dacă trece şi perioada de graţie şi clienţii nu mai vin după bijuterii, acestea se duc la Oradea sau la Budapesta. Dar nu mulţi le lasă la noi, fac rost de bani şi vin să le scoată. Firma de care aparţinem este din Ungaria, acolo funcţionează de peste 200 de ani. Mai avem filiale la Arad, Oradea şi Satu Mare.” ne-a spus angajata unei case de amanet din centrul oraşului.
Cei care trec cel mai des pragul caselor de amanet sunt persoanele care trăiesc numai de pe urma şomajului, pensionarii dar şi cei cărora nu le ajunge salariul şi nu se descurcă cu banii.
În această perioadă economică dificilă, casele de amanet câştigă foarte bine de pe urma celor care au nevoie de bani puţini şi pot garanta cu obiecte de valoare.
Însă legat de aceeaşi problemă a banilor mai există şi pariurile sportive unde merg cei care vor să facă rost de bani sau să-şi înmulţească puţinii bani pe care îi au.
„Cam puţini clienţi avem, n-are lumea bani. Deşi n-avem preţuri mari: preţul minim de pariere este de 2,1 lei şi preţul maxim este de 100 lei. Mai puţin se pariază, cu sume mai mici, ca să mai poată pune şi data viitoare un bilet. Nu se câştigă sume mari, mărunte, depinde de cota meciului pentru câştig.” doamna Ileana, angajata unei case de pariuri sportive.
Andrada Vasile