Pagina principala / Eveniment / Bacovia trece graniţa lingvistică

Bacovia trece graniţa lingvistică

Vineri, 10.02.2012, am fost martoră la un moment cultural deosebit. George Bacovia a trecut din nou graniţa lingivstică a limbii române fiind tradus în limba maghiară de către cunoscutul scriitor G. Katona József. Româncă fiind, am avut o strângere de inimă când am ajuns la lansarea volumului Versek (Poezii) de G. Bacovia în traducerea lui Katona. Şi spun asta pentru că m-am gândit că sigur i-a „masacrat” poeziile (întâmplător Bacovia este poetul meu preferat), ştiind că orice traducere scade din frumuseţea operei originale.

Am avut o surpriză plăcută să descopăr că poeziile scriitorului român sunau la fel de melodios şi în traducerea maghiară. Deşi  Katona a pornit în demersul său de la traducerea cuvintelor, cum bine remarca Fischer Botond şi recunoştea însuşi autorul, care a zis că a fost mai atent la traducerea atmosferei poetice, a spleenului poetic, decât la formă,  poeziile în limba lui Ady aveau aproape aceeaşi muzicalitate, aproape acelaşi ritm caracteristic simbolismului.

Îmi pregătisem un set de întrebări pe care să le adresez traducătorului, dar, rând pe rând, acestea mi-au fost anticipate de moderatorul manifestării culturale, Fischer Botond, şi invitatul special Sróth Ödön, preşedintele Asociaţiei Culturale Kafka Margit din Carei. Am aflat, astfel, că Bacovia a fost preferat, în detrimentul altor mari poeţi din literatura română, datorită similarităţii trăirilor poetice şi sufleteşti a celor doi, autor şi traducător. Ba Katona a mers mai departe şi a zis că între Bacovia şi dumnealui sunt chiar şi asemănări de destin: amândoi şi-au găsit marea dragoste după 40 de ani.

Întrebat fiind ce l-a apropiat de Bacovia, răspunsul a fost unul surprinzător. Firea melancolică, predispoziţia spre pesimism, o toamnă şi o iarnă friguroasă l-au îndemnat spre lectură şi, neavând în biblioteca personală un volum de Bacovia în traducere maghiară, s-a gândit să încerce să tălmăcească câteva. Această lucrare l-a prins într-atât de mult, încât s-a ivit întregul volum.

Impactul pe care îl va avea această traducere din literatura română în limba maghiară în interacţiunea dintre cele două etnii a fost şi el pe îndelete explicat de scriitorul-tălmăcitor. Demersul său de a traduce din literatura română a fost un gest de respect faţă de scriitorul Gabriel Raţiu ( Corneliu Balla în viaţa de toate zilele), la rândul său un asiduu traducător în limba română din literatura maghiară şi un bun prieten al truditorilor pe tărâmul cultural româno-maghiar din Carei. De asemenea, a fost amintită şi puntea de legătură care se creează prin mai buna înţelegere de către maghiari a spiritualităţii româneşti prin accesul, fără bariera limbii, la opera poetică a unuia dintre reprezentanţii simbolismului în literatura română.

Discuţiile, care au decurs liber, ca între prieteni, au fost din când în când presărate cu poezii bacoviene interpretate de Iordan Chiş, Alex Mureşan şi Claudian Şiman de la Liceul Teoretic, Tania Gabor elevă la Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 3, Larisa Latiş de la Şcoala Gimnazială „Vasile Lucaciu”, membrii ai Cenaclului Artis, în limba română, respectiv Csobot Adel, Heletya Orsolya şi Takács Dániel, elevi la Grupul Şcolar Catolic Josephus Calasantius, în limba maghiară.

Asistenţa, puţin numeroasă din păcate, a aplaudat la scenă deschisă interpretarea impecabilă a tinerilor mai sus amintiţi .

Nicoleta Latiş

comentarii