O lecţie pentru români: Cum a învins familia Bodnariu absurdul stat norvegian
Familia Bodnariu a câştigat, până la urmă, bătălia cu statul norvegian şi şi-a recuperat copiii răpiţi.
Răpiti, acesta este cuvantul. Eu nu mi-am ascuns niciodată credinta, dimpotrivă. Sunt, deci, subiectiv si nu mă feresc să spun că mă bucur enorm de această victorie. Dar acum nu vreau să scriu despre aspectul religios al acestei istorii.
Victoria familiei Bodnariu este victoria unor oameni care s-au luptat pentru libertate. Au crezut in dreptul lor de a-si creste copiii asa cum doresc, au fost convinsi că familia stie să educe mai bine decât statul si s-au bătut cu un sistem bazat pe bârfe si delatiuni.
O paranteza: am observat cu tristete ca multi dintre cei care au sustinut ca statul norvegian a procedat corect refuza, si acum, sa vada unde au gresit. Isi mentin tezele false despre presupusa brutalitate a sotilor Bodnariu, invocand ancheta politiei. Nu este o ancheta noua!
Este vechea anchetă, demarată la sfârsitul anului trecut, care nu a dus nicăieri. Mă intristează că oameni care sutin că sunt liberi si toleranti preiau cu atâta usurintă lozinci incorecte, mostenite de la regimul ceausist – „e ceva ciudat cu sectantii, precis isi bat copiii” – si fac apologia unui stat la limita absolutismului. Orwellian.
Sistemul norvegian care incurajează copiii să isi toarne părintii este o monstruozitate cum nu am intâlnit nici in vremurile staliniste. Psihologul Mircea Toplean a explicat clar „efectele devastatoare” asupra copiilor denuntatori.
„Acestia vor trăi cu un coplesitor sentiment de vinovăţie. Vinovătia că si-au trădat fatal părintii genereaza cu usurinta un nucleu nevrotic, poate chiar psihotic”, a scris Toplean.
Nu este o opinie singulara, criticile la adresa Barnevernet au crescut exponential in ultimele luni.
„Este vorba mai degraba de interventii ale Politiei, mai degraba ca si cum ar trebui sa aflam ce este in neregula cu parintii”, a explicat psihologul Einar Salvesen, unul din cei 170 de semnatari ai unei scrisori care avertiza ca Barnevernet este o „organizatie disfunctionala care face erori grave de judecata, cu consecinte profunde”.
Abuzurile acestea se petrec de multi ani in Norvegia, care are o anumita traditie in a demola vietile copiilor. Drama celor 9-12.000 de copii nascuti in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial din relatiile unor norvegience cu militarii germani este cunoscuta, nu mai insist asupra acestei rani inca deschise.
Numărul copiilor luati de Barnevernet de lângă familiile lor a crescut substantial in ultimii ani si sunt statistici care arata ca strainii sunt vizati cu precadere. Unii au cedat, altii si-au luat copiii inapoi fara sa mai ceara aprobarea statului norvegian si s-au refugiat in tara natala.
In cazul Bodnariu, eu cred ca secretul victoriei este solidaritatea extraordinara de care au dat dovada zeci de mii de oameni, care au iesit in strada si au protestat pe toate caile.
Nu numai comunitatea religioasa din care fac parte sotii Bodnariu a sprijinit acest formidabil demers, ci toti cei care cred in libertate si nu vor ca statul sa ajunga sa ne dicteze ce trebuie sa facem in propria noastra casa.
Repet, a fost o confruntare intre libertate si un stat cu tendinte absolutiste.
Succesul familiei Bodnariu in confruntarea cu Barnevernet poate fi o lectie din care românii au ce sa invete. Cu un pic de organizare si cu multă determinare, poti stopa abuzurile autorităţilor.
mai departe pe ziare.com
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr