Pagina principala / Opinii / PS Virgil, Episcopul Oradei la dezvelirea grupului statuar Otilia Marchiş-Ady Endre de la Carei

PS Virgil, Episcopul Oradei la dezvelirea grupului statuar Otilia Marchiş-Ady Endre de la Carei

În după masa zilei de sâmbătă a avut loc la Carei desvelirea unui grup statuar dedicat Otiliei Marchiş fiica protopopului unit George Marchiş şi Ady Endre. Între cei doi a existat mereu o legătură puternică, bazată pe prietenie, respect şi devotament.
La ceremonia de dezvelire au luat parte Preasfinţia Sa Virgil Bercea, episcopul greco – catolic de Oradea, domnul episcop Csűry István, episcopul reformat de Piatra Craiului, şi Szili Katalin, fostul preşedinte al Parlamentului Ungariei, Kelemen Hunor, deputat în Parlamentul României, domnul Eugen Kovacs, primarul oraşului Carei, subprefectul Altfater Tamas, preşedintele CJ Satu Mare Pataki Csaba  precum şi oficialităţi judeţene şi locale.
Ceremonia de sfinţire a bustului a fost oficiată de către părintele Radu Filip, Vicar foraneu şi părintele protopop reformat al Careiului.
În continuare prezentăm discursul Preasfinţitului Părinte Virgil cu acest prilej:

”Nu există subiect pe care marmura (sculptura) să nu-l cuprindă…”, spunea Michelangelo Buonarroti (1475-1564).
Dacă piedestalul nu este solid, statuia se prăbuşeşte, ne spune înţelepciunea timpurilor … În grupul statuar ”Ady Endre şi Otilia Marchiş”, realizat de sculptorul Biro Lajos bronzul a trecut peste starea de imobilitate ca să aducă la lumină profunzimea gândirii celor doi creatori, Otilia şi Ady, aflaţi mereu în căutarea binelui.

Acesta este piedestalul şi rezistenţa lui: încrederea nemărginită în om şi în capacitatea acestuia de a se împotrivi răului; acesta este ”crezul” celor doi reprezentanţi de seamă ai culturii din aceste locuri. Ei înşişi trecând peste tot ce desparte pe oameni, cu credinţa şi convingerea că ”adevărul vieţii-i Dumnezeu” (Ady Endre).
De-acum şi peste ani, cei omagiaţi prin ”Grupul statuar”, dezvelit astăzi, jurnalista, criticul de artă şi prozatoarea Otilia Marchiş (1873-1951) şi Ady Endre (1877-1919), unul dintre cei mai mari poeţi maghiari ai secolului al XX-lea, ne vor spune că între oamenii buni există legături tainice ce îi unesc şi că cel mai bun mijloc de a ne cunoaşte este acela de a încerca să-l înţelegem pe cel de lângă noi.

Otilia Marchiş şi Ady Endre au multe în comun: sunt apropiaţi ca vârstă, de la naşterea poetului sunt 140 de ani iar de la naşterea Otiliei 144; amândoi sunt de pe plaiurile sătmărene, ea, fiica preotului greco-catolic George Marchiş, din Homorodul de Mijloc, el, din comuna Ermindszent, azi, Ady Endre (Adyfalve); Otilia va urma o parte din studii la Carei, unde, în aceiaşi ani, va studia şi poetul; le este comună dorinţa dezvoltării personale, cu orizonturi culturale tot mai întinse, literatura şi arta fiind în centrul preocupărilor lor; … amândoi vor cunoaşte metropolele Europei occidentale, cu bogăţiile culturale care copleşesc gândirea şi sufletul, dar împlinirea intelectuală şi artistică o vor găsi-o la Paris; amândoi au fost dăruiţi cu talent, care s-ar fi risipit, dacă nu ar fi fost convinşi că plăsmuirea unui lucru bun cere muncă, hărnicie şi perseverenţă. Destinul, însă, a avut pentru fiecare un drum distinct.
Otilia Marchiş s-a căsătorit foarte timpuriu dar, un ”dor” de cunoaştere, îi poartă paşii pe drumuri mai puţin obişnuite prin Extremul Orient, Asia, Japonia; se stabileşte la Paris; îl cunoaşte pe criticul de artă Gyorgy Boloni, originar de pe plaiurile sălăjene care-i va deveni soţ; va cunoaşte lumea intelectuală şi artistică pariziană: Auguste Rodin, Claude Monet, Paul Cezanne, Van Gogh, Constantin Brâncuşi, Anatol France, Ady Endre … Otilia Marchiş, intelectuală cultivată, a scris cu multă sensibilitate în română, maghiară şi franceză; a fost membră în diverse societăţi de cultură, apreciată de Academia Franceză, a trăit în ultimii ani la Haga unde soţul era ambasador.
Ady Endre, poetul născut pe valea Ierului, a studiat la Carei, Zalău, Debreţin; a trăit mult timp la Paris; este poetul care marchează naşterea poeziei maghiare moderne. A scris pagini despre Otilia Marchiş, între ei fiind o prietenie frumoasă şi puternică, fapt ce i-a ajutat pe fiecare să-şi dezvolte personalitatea. A fost patriot şi revoluţionar, prieten cu mulţi români, printre care cu pictorul Aurel Popp şi Octavian Goga. Ady Endre mărturisea că face parte dintr-o naţie care, ”permite unuia dintre cei mai buni membri să sesizeze omul din om”. Iar  lui Octavian Goga îi amintea: ”iubesc orice popor şi nu pot urî decât josnicia” şi ”ţin la tine şi la poporul tău sensibil ca la al meu”. Nimic nu a lezat prietenia dintre ei.

După moartea lui Ady, Octavian Goga îi traduce din poeziile şi le publică în revista ”Cultura”, susţine material pe părinţii poetului, iar Veturia Goga, la 50 de ani de la moartea lui Ady Endre, simţind care ar fi fost dorinţa lui Goga, merge la Budapesta şi aşază pe mormântul poetului-prieten, un buchet cu 50 de trandafiri.
Nouă, celor de astăzi, Otilia Marchiş şi Ady Endre ar putea să ne spună: ”între ceea ce am fost şi între ceea ce am vrut să fim s-a aflat întotdeauna Dumnezeu” … şi atitudinea lor, şi evenimentele prin care au trecut, dovedesc acest adevăr. Omul fără Dumnezeu are sufletul rănit, sfâşiat de îndoieli, nu ştie să iubească semenii, nu ştie rostul unui bine făcut.

Otilia şi Ady au avut în faţă un orizont larg deschis al culturii şi au ştiut că trebuie să privească mai sus … au descoperit cum ”creaţia binelui şi a frumosului fac mai mică, în jurul nostru, zona răului şi a urâtului” … Otilia Marchiş şi Ady Endre au devenit apostoli ai binelui şi a frumosului.

.
Eugen Ivuţ – Biroul de presă al Episcopiei de Oradea