Carei, 31 august 2018. Comemorarea Dictatului de la Viena

de Tiberiu Vanca la 31 august 2018 - 15:38

DICŢIONAR CU MONŞTRII

III.BICICLIŞTII MORŢII
*
DIAVOLII LUI
HORTY MIKLOS
SCRISOARE DESCHISĂ
Ministrului de Externe
al României
DOMNUL BOGDAN AURESCU
şi Ministrului Administraţiei şi Internelor
DOMNUL GABRIEL OPREA
Vom întoarce împreună una din paginile tragice ale istoriei României. Anul de tristă amintire 1940 când urmare criminalului Dictat de la Viena, România şi-a retras administraţia din Ardealul de Nord, în profitul nelegiuitului beneficiu al statului maghiar. Dacă statul român, prin forţa lucrurilor, a pus la dispoziţia celui maghiar o suprafaţă de 43.492 kilometrii pătraţi din pământul patriei, prin retragere paşnică nu o atitudine pe aceiaşi măsură a manifestat statul de beneficiu (maghiar). Posesor al unei forţe armate deficitară la inventarul capacităţii de purtarea militarilor, şi-a adus forţa de ocupaţie pe un mijloc de transport absolut ridicol. Ardealul de Nord a fost preluat de unguri de o „hoardă” de biciclişti învestmântaţi în echipament militar. În pofida faptului că legislaţia internaţională pe segmentul său de război impune reguli şi proceduri privind drepturile şi obligaţiile intrusului ce acaparează un teritoriu ce a aparţinut altcuiva, respectiv un barem de atitudini umanitare odată în profitul populaţiei civile şi apoi pentru protecţia prizonierilor de război. Dar cum intrarea husarilor şi jandarmilor ungurii în teritoriul majoritar populat de români s-a făcut prin predare paşnică a teritoriului, impunerea şi respectarea normelor de conduită, chiar şi a celor de război, în raport cu populaţia preluată s-a presupus a fi, cu atât mai mult obligatorie pentru preluator. Aşa cum se ştie preluatorul maghiar, un identitar istoric, marcat de primitivism s-a pretat la violenţe duse până la crime de genocid. Ne referim la un inventar sinistru. 919 omoruri; 1126 schingiuiri; 4.125 bătăi; 15.893 arestări; 124 profanări şi 525 devastări colective (78) şi individuale (447). La acestea adăugăm lagărul de concentrare de la Pispoklodany unde au fost deţinuţi 1315 români, şi nu în ultimul rând la cele 11.957 de expulzări.
Crimele genocidale s-au comis în două etape:
I. La preluarea teritoriului în septembrie 1940 în localităţile: Treznea; Ip; Cerişa; Marca; Breţcu; Mureşenii de Câmpie; Mihai Bravu;; Ciumărna; Zalău; Huedin; Belin; Zăbala; Halmasd; Sântion; Coznicii de Jos; Camăr; Aghireş; Sucutard şi Suciu de Sus, ocupantul de pe bicicletă este îndrumat de călăuze aparţinătoare etniei maghiare la gospodăriile locuite de români în vederea lichidării prin foc de armă a acestora. Sunt, cum am putea spune crimele genocidale de „Bine v-am găsit români!”
II..La eliberare, respectiv la retragerea prin „casus belli” în 1944 în localităţile: Sărmaşu; Tărian; Prundu Bârgăului; Moisei;; Cătina; Răchitiş; Fânaţe; Luduş; Gădălin şi Turda.
Pentru a învedera sălbăticia criminală a ocupantului maghiar ne vom referi la evenimentele din Treznea (Sălaj):
Cităm din lucrarea noastră „Trecutul nu tace” publicată pe pagina noastră de facebook.
„Pe islazul pentru păşunat … se aflau câţiva copii ce îndeplineau …, paza vitelor. Precum morile de vânt au fost pentru Don Quijote … inamici fioroşi …, tot astfel trupei hortiste (n.n. bicicliştilor, cuceritori fără glorie) cei câţiva copii le-au părut a fi o barieră inamică… ce trebuia neutralizată prin foc de mitralieră. Trupurile … copiilor aveau să fie descoperite … după terminarea băii de sânge din localitate (93 persoane, dintre care 87 români şi 6 evrei).
Iar pentru că exemplul de mai sus ni se pare a fi palid în raport cu, sfârşitul tragic al unor tinere ce aşteptau să nască cărora li s-a despicat cu baioneta pântecul pentru a li se extrage şi batjocori fătul.
Ne adresăm Domniei Voastre, Domnule Ministru, titular al Ministerului de Externe pentru că socotim a fi necesare: odată semnalări în comunitatea internaţională prin mijloace diplomatice, precum şi propuneri de măsuri sancţionatoare ce doar sus amintita comunitate internaţională poate şi trebuie să dispună. Şi asta pentru că:
Crimele împotriva umanităţii, sunt imprescriptibile, iar în segmentele temporare de care ne ocupăm, în Ardealul de Nord, astfel de crime au fost comise.
Autorii nemijlociţi ai acestor crime, respectiv persoanele fizice de referinţă, s-au stins pe căi naturale şi nu mai pot fi traşi la răspundere.
Entitatea statală, respectiv statul maghiar prin faptul că nu s-a sesizat şi nu a supus răspunderii penale autorii actelor de genocid respective, în condiţiile în care odată cu eliberarea spaţiului transilvan de referinţă de către autorităţile române, i-au revenit obligaţiile de protecţie a tuturor subiecţilor de drept preluaţi prin punerea în mişcare a răspunderii penale pentru comitenţii de acte antisociale, şi-a asumat răspunderea (în sensul că trebuind să ia măsuri nu a luat) pentru crimele de genocid comise. În aceste condiţii trebuie să se considere că crimele de referinţă îi aparţin şi că i-a aparţinut iniţiativa comiterii acestora.
În aceste condiţii, autor nemijlocit al comiterii actelor de genocid de referinţă, este şi rămâne statul maghiar care şi-a preluat în mod voluntar autoratul acestora prin neurmărirea în justiţie persoanelor fizice executante. Stare de fapt ce vă deschide calea, Domnule Ministru, pentru a interveni în faţa organismelor internaţionale în vederea declarării
entităţii juridice „Ungaria”, drept „Stat criminal pe segmentul istoric 1940-1944”.
Având în vedere împrejurarea că comunităţile etnice maghiare aferente localităţilor în care s-au comis crimele de genocid, şi ne referim în special la Treznea şi Ip din judeţul Sălaj, oferind servicii de călăuză trupelor statului criminal maghiar ce aveau de îndeplinit uciderea în masă a persoanelor de etnie română, au condus eşalonul de execuţii criminal la gospodăriile româneşti ,vă revine răspunderea, Domnule Ministru al Administraţiei şi Internelor pentru a face diligenţele declarării comunităţilor etnice maghiare din localităţile respective, drept „Comunitatea Maghiară a anilor 1940-1944 – Comunitate a ruşinii”, cu consecinţa ca la intrarea în respectivele localităţi alături de insemnul „Localitate Martir” să se regăsească şi menţiunea de aşezare sub semnul ruşinii a comunităţilor maghiare vinovate.

27 aprilie 2015
Tiberiu Vanca

DICŢIONAR CI MONŞTRII
III.BICICLIŞTII MORŢII
*
DIAVOLII LUI
HORTY MIKLOS
SCRISOARE DESCHISĂ
Ministrului de Externe
al României
DOMNUL BOGDAN AURESCU
şi Ministrului Administraţiei şi Internelor
DOMNUL GABRIEL OPREA
Vom întoarce împreună una din paginile tragice ale istoriei României. Anul de tristă amintire 1940 când urmare criminalului Dictat de la Viena, România şi-a retras administraţia din Ardealul de Nord, în profitul nelegiuitului beneficiu al statului maghiar. Dacă statul român, prin forţa lucrurilor, a pus la dispoziţia celui maghiar o suprafaţă de 43.492 kilometrii pătraţi din pământul patriei, prin retragere paşnică nu o atitudine pe aceiaşi măsură a manifestat statul de beneficiu (maghiar). Posesor al unei forţe armate deficitară la inventarul capacităţii de purtarea militarilor, şi-a adus forţa de ocupaţie pe un mijloc de transport absolut ridicol. Ardealul de Nord a fost preluat de unguri de o „hoardă” de biciclişti învestmântaţi în echipament militar. În pofida faptului că legislaţia internaţională pe segmentul său de război impune reguli şi proceduri privind drepturile şi obligaţiile intrusului ce acaparează un teritoriu ce a aparţinut altcuiva, respectiv un barem de atitudini umanitare odată în profitul populaţiei civile şi apoi pentru protecţia prizonierilor de război. Dar cum intrarea husarilor şi jandarmilor ungurii în teritoriul majoritar populat de români s-a făcut prin predare paşnică a teritoriului, impunerea şi respectarea normelor de conduită, chiar şi a celor de război, în raport cu populaţia preluată s-a presupus a fi, cu atât mai mult obligatorie pentru preluator. Aşa cum se ştie preluatorul maghiar, un identitar istoric, marcat de primitivism s-a pretat la violenţe duse până la crime de genocid. Ne referim la un inventar sinistru. 919 omoruri; 1126 schingiuiri; 4.125 bătăi; 15.893 arestări; 124 profanări şi 525 devastări colective (78) şi individuale (447). La acestea adăugăm lagărul de concentrare de la Pispoklodany unde au fost deţinuţi 1315 români, şi nu în ultimul rând la cele 11.957 de expulzări.
Crimele genocidale s-au comis în două etape:
II. La preluarea teritoriului în septembrie 1940 în localităţile: Treznea; Ip; Cerişa; Marca; Breţcu; Mureşenii de Câmpie; Mihai Bravu;; Ciumărna; Zalău; Huedin; Belin; Zăbala; Halmasd; Sântion; Coznicii de Jos; Camăr; Aghireş; Sucutard şi Suciu de Sus, ocupantul de pe bicicletă este îndrumat de călăuze aparţinătoare etniei maghiare la gospodăriile locuite de români în vederea lichidării prin foc de armă a acestora. Sunt, cum am putea spune crimele genocidale de „Bine v-am găsit români!”
II..La eliberare, respectiv la retragerea prin „casus belli” în 1944 în localităţile: Sărmaşu; Tărian; Prundu Bârgăului; Moisei;; Cătina; Răchitiş; Fânaţe; Luduş; Gădălin şi Turda.
Pentru a învedera sălbăticia criminală a ocupantului maghiar ne vom referi la evenimentele din Treznea (Sălaj):
Cităm din lucrarea noastră „Trecutul nu tace” publicată pe pagina noastră de facebook.
„Pe islazul pentru păşunat … se aflau câţiva copii ce îndeplineau …, paza vitelor. Precum morile de vânt au fost pentru Don Quijote … inamici fioroşi …, tot astfel trupei hortiste (n.n. bicicliştilor, cuceritori fără glorie) cei câţiva copii le-au părut a fi o barieră inamică… ce trebuia neutralizată prin foc de mitralieră. Trupurile … copiilor aveau să fie descoperite … după terminarea băii de sânge din localitate (93 persoane, dintre care 87 români şi 6 evrei).
Iar pentru că exemplul de mai sus ni se pare a fi palid în raport cu, sfârşitul tragic al unor tinere ce aşteptau să nască cărora li s-a despicat cu baioneta pântecul pentru a li se extrage şi batjocori fătul.
Ne adresăm Domniei Voastre, Domnule Ministru, titular al Ministerului de Externe pentru că socotim a fi necesare: odată semnalări în comunitatea internaţională prin mijloace diplomatice, precum şi propuneri de măsuri sancţionatoare ce doar sus amintita comunitate internaţională poate şi trebuie să dispună. Şi asta pentru că:
Crimele împotriva umanităţii, sunt imprescriptibile, iar în segmentele temporare de care ne ocupăm, în Ardealul de Nord, astfel de crime au fost comise.
Autorii nemijlociţi ai acestor crime, respectiv persoanele fizice de referinţă, s-au stins pe căi naturale şi nu mai pot fi traşi la răspundere.
Entitatea statală, respectiv statul maghiar prin faptul că nu s-a sesizat şi nu a supus răspunderii penale autorii actelor de genocid respective, în condiţiile în care odată cu eliberarea spaţiului transilvan de referinţă de către autorităţile române, i-au revenit obligaţiile de protecţie a tuturor subiecţilor de drept preluaţi prin punerea în mişcare a răspunderii penale pentru comitenţii de acte antisociale, şi-a asumat răspunderea (în sensul că trebuind să ia măsuri nu a luat) pentru crimele de genocid comise. În aceste condiţii trebuie să se considere că crimele de referinţă îi aparţin şi că i-a aparţinut iniţiativa comiterii acestora.
În aceste condiţii, autor nemijlocit al comiterii actelor de genocid de referinţă, este şi rămâne statul maghiar care şi-a preluat în mod voluntar autoratul acestora prin neurmărirea în justiţie persoanelor fizice executante. Stare de fapt ce vă deschide calea, Domnule Ministru, pentru a interveni în faţa organismelor internaţionale în vederea declarării
entităţii juridice „Ungaria”, drept „Stat criminal pe segmentul istoric 1940-1944”.
Având în vedere împrejurarea că comunităţile etnice maghiare aferente localităţilor în care s-au comis crimele de genocid, şi ne referim în special la Treznea şi Ip din judeţul Sălaj, oferind servicii de călăuză trupelor statului criminal maghiar ce aveau de îndeplinit uciderea în masă a persoanelor de etnie română, au condus eşalonul de execuţii criminal la gospodăriile româneşti ,vă revine răspunderea, Domnule Ministru al Administraţiei şi Internelor pentru a face diligenţele declarării comunităţilor etnice maghiare din localităţile respective, drept „Comunitatea Maghiară a anilor 1940-1944 – Comunitate a ruşinii”, cu consecinţa ca la intrarea în respectivele localităţi alături de insemnul „Localitate Martir” să se regăsească şi menţiunea de aşezare sub semnul ruşinii a comunităţilor maghiare vinovate.

27 aprilie 2015
Tiberiu Vanca