Unirea Principatelor Române. Voievozii Unirii

Voievozii Unirii
Răsună ca o rugăciune cerul din amorţire
Se reîntorc în Terra Dacia voievozii din ţărâne
Reînviu sfinţii luminoşi din uitare, acasă
Li se închină munţii sihaştri şi fluturi de mătase
La cetatea cea veche clopotele se răscoală
Îşi cheamă oştenii şi dacii, ne cer socoteală.
La Putna răsună ca un tăiş de cuţit slova lui Ştefan,
O lăută plânge, o doină e iarba ce răsare pe lan
Ne cheamă la luptă Iancu de la Hunedoara
E floare şi vis, reînvie din moarte primăvara
Îşi ascute ţepele Vlad Vodă , Dracula voievodu,
La vocea sa tresare ramul, jigodia şi netotul
Reînvie din vis domnul Unirii Mihai cel Viteaz,
Unde e ţara întregită şi Dacia sa de almaz?!
Din ceruri ne strigă domnul Cuza Ioan Alexandru,
Strigătul lui luminează cetatea ca un viu policandru
Dă glas din regatele dacice Burebista, primul rege
Ce aţi făcut, fii ai solomonarilor cu proscrisa nelege
De ce vă dezbinaţi şi uitaţi cine am fost şi suntem
Eram pe când nu era nimic cu Lupul Dragon totem.
Ridică-ţi fruntea sus, dacule, fiu de lumină
Apără-ţi glia, nu lăsa să-ţi taie divina rădăcină.
Tamara Tomiris Gorrincioi

comentarii
de Mariana la 24 ianuarie 2020 - 15:00
Frumoase si adevarate versuri!La multi ani pui de daci!