„Hățișuri” – o carte dedicată jertfei luptătorilor din munții Făgăraș de un autor sătmărean

• publicat la: 23 July 2020
„Hățișuri” – o carte dedicată jertfei luptătorilor din munții Făgăraș de un autor sătmărean
Născut la Santău, am putea spune despre inginerul Vasile Pop că este un adevărat liant între județul nostru și părțile Făgărașului, acolo unde și-a desfășurat activitatea și unde locuiește acum. A scris mai multe cărți, unele lansate și în municipiul Satu Mare. Nu există carte în care să nu fie amintit Santăul, loc unde a văzut lumina zilei, în anul 1944. În 20 iulie 2013, pe locul vechii mănăstiri care a ființat la Santău, a fost inaugurat un altar de vară, unde comunitatea locală urcă de atunci mereu de Sf. Ilie, pentru a se ruga lui Dumnezeu. Cu acel prilej Vasile Pop a adus în dar consătenilor săi o carte: Santău, vatră creştină pe rugul istoriei.
După 7 ani de la acel eveniment fericit pentru întreaga comunitate santăuană, Vasile Pop s-a reîntors, cu alt dar. Și de această dată cu o carte, intitulată simplu, dar atât de cuprinzător, „Hățișuri”. O carte dedicată jertfei luptătorilor din munți, a celor care au făcut ca zona Făgărașului să dobândească supranumele de „Țara partizanilor”.
O figură centrală a volumului este Remus Sofonea („Brâncoveanu”), cel care a avut un sfârșit tragic, dar, rând pe rând se perindă prin fața cititorului, camarazii acestuia, Ion Gavrilă Ogoranu, Olimpiu Borzea și alții, dar și părintele Arsenie Boca, pe atunci stareț al mănăstirii Sâmbăta.
Cititorul sătmărean va avea plăcuta surpriză să descopere în desfășurarea acțiunii și un tânăr cioban, Iosif, în fapt un elev de la reputatul Liceu „Negru Vodă” din Făgăraș, ascuns în familia unui gospodar din Santău, ani buni, până ce situația politică i-a permis întoarcerea acasă.
Maria, fiica gospodarului care-l găzduia pe micul păstor, „Ioska-baci”, a simțit că sub blana ciobanului venit de prin Țara Făgărașului se ascundea altcineva. Prea iubea cărțile… S-au apropiat foarte mult cei doi, într-atât încât au ajuns să se înțeleagă și prin tăceri. Îndrăgostită de istorie, fata avea să urmeze o carieră universitară la Cluj.
Ajuns acasă, Iosif revine la numele de Mihai, dar consideră că trebuie să-și transforme viața, dedicându-și-o lui Dumnezeu și amintirii colegilor săi răpuși prin munți.
Va ajunge stareț la mănăstirea Sâmbăta, loc atât de drag tinerilor acelora care au urcat în munți. Compatibilitatea cu fata din Santău a mers atât de departe încât i-a putut prilejui starețului Mihail un gest extrem, care a salvat-o pe Maria de la moarte.
Se vor reîntâlni cu prilejul inaugurării monumentului ridicat în anul 1996 în memoria luptătorilor din munți, în incinta Mănăstirii Brâncoveanu. Tot printr-o tăcere fata din Santău îi va mulțumi pentru mărețul, dar smeritul gest pe care îl făcuse pe când ea se găsea pe un pat de spital.
O poveste din documente și întâmplări reale, cu inerenta parte de ficțiune, spune autorul despre demersul său. Pe deasupra, volumul este pigmentat cu vorbe din înțelepciunea populară, sunt însă selectați și Poeții Neamului: Eminescu, Blaga, Ioan Alexandru, sau unii, dintre „poeții închisorilor” de care, probabil, publicul larg nu va auzi vreodată: Radu Gyr, Virgil Mateiaș.
Unii dintre ei, târâți prin hățișurile istoriei de vremelnicele înstăpâniri, mai mult sau mai puțin corect politice… Aruncarea în hățișuri, în anumite epoci este similară cu o scoatere din manual…
Este o carte în care Binele este foarte prezent dar și răul ne arată că a făcut și mai face parte din viață. În viziunea autorului: „Drumul cel mai greu este să mergi spre originea lucrurilor ca să ajungi la măduva lor.
Este hățișul pe care trebuie să-l cercetezi cu aspirația de a cunoaște, a înțelege ca să dobândești libertatea de a spune ce crezi, ce simți”.
În cartea lui Vasile Pop, când nu poate lupta împotriva răului, Binele îl ignoră, dar tot îl învinge!
În 20 iulie 2020 altarul de vară de pe Dealul Olosigului s-a înfrățit cu Mănăstirea „Brâncoveanu”, iar Drăgușul, prin prezența doamnei Viorica Pop, îmbrăcată cu un frumos costum popular, s-a înfrățit cu Santăul.
Iar punți de legătură au fost fiul Santăului, Vasile Pop, cu un mandat de primar în Drăguș, şi Mihai, „frăţiorul” de la Radu Negru, transformat în ciobănașul Iosif din Santău. Primarul din Santău, Marinel Rotar, a onorat această sărbătoare a comunității.
Ca de fiecare dată când se întâmplă un eveniment legat de carte la Santău, a fost prezentă Elena Neamțiu, cea care conduce destinele Bibliotecii Comunale „Iosif Cosmuța”.
Rugăciunile soborului de preoți sătmăreni, în frunte cu protoiereul Marian Crainic și parohul Vasile Perșe, s-au alăturat celor care erau rostite la aceeași oră la parastasul îndătinat în fața monumentului de la Sâmbăta.
.
.
M-am despărțit greu de această carte, aducătoare de lacrimi, dar și de bucurii în suflet, reamintindu-mi de oameni care au fost, convins că la umbra unor astfel de lecturi, „neamu-ntreg va învia la viață” și generațiile care vin în urma noastră vor reuși să facă pentru țară mai mult decât am reușit noi.
Am avut onoarea de a face o pledoarie pentru lectura acestei cărți, spunându-le celor de față la Santău că volumul are o frază de final prețioasă, aparținându-i părintelui Arsenie Boca.
I-am îndemnat să caute fraza – imbold pentru lectură!, cititorilor însă le-o mărturisesc, întăritoare fiind pentru viață, mai ales în vremuri în care frica pare a fi pus stăpânire pe conștiințe:
„Eu schimb lacrimile voastre în bucurie!”
.
dr. Viorel Câmpean

comentarii

de mircea iliuta la 23 July 2020 - 16:15

VEȘNICĂ CINSTIRE EROILOR ANTICOMUNIȘTI AI NEAMULUI ROMÂNESC!!!

de Farcau Doina la 23 July 2020 - 21:11

Felicitari !De unde se poate cumpara?

Lasati un comentariu