Purtați tricolorul românesc cu mândrie!

• publicat la: 11 August 2021
Purtați tricolorul românesc cu mândrie!

Purtați tricolorul cu mândrie! Nu vă rușinați să purtați o cocardă tricoloră, o panglică tricoloră dacă nu un brâu atunci când îmbrăcați straie populare. Mai ales la spectacolele folclorice. Pentru păstrarea acestui tricolor s-au jertfit strămoșii noștri.

Nu vă lăsați păcăliți de vorbele celor săraci cu duhul care vă spun că sunteți patrioți de paradă. Sunt doar vorbele unor complexați care nu au curajul de a se manifesta ca români precum sunt. Fiecare  popor are simbolul său specific. Al nostru este steagul roșu-galben-albastru. Flamura cu cap de lup purtată de daci în toate bătăliile a fost în culorile roșu-galben-albastru. Steagul de luptă al lui Avram Iancu a fost roșu-galben-albastru. Steagul înfipt în reduta de la Grivița de olteanul Ion Murariu în Războiul de Independență a fost steagul tricolor roșu-galben-albastru. Armata Română purtând steagul noastru tricolor a eliberat în august 1919 Budapesta de ocupația bolșevică iar drept mulțumire am fost expulzați din casele noastre în 1940 după semnarea Dictatului de la Viena.

Pentru că a purtat un fir de tricolor sub reverul hainei școlare, fratele fostului primar român din Careiul anilor 1930 a fost întemnițat la Debrețin iar apoi a murit de o boală de plămâni contactată ca urmare a condițiilor de încarcerare. Se întâmpla înainte de Marea Unire. Familia lui nu s-a înfricoșat și a continuat să lupte  pentru dreptul de a fi român în țara noastră, de a purta tricolorul românesc. La fel a procedat  și familia Marchiș iar pedepsele nu au întârziat să apară. Tatăl, preot George Marchiș a fost dat afară din învățământ pentru poezia patriotică ,,Glas peste Carpați,, iar fiul său Romulus Marchiș a fost întemnițat în februarie 1919 pentru lupta sa consecventă pentru drepturile românilor și alegerea sa  în Sfatul Țării la Alba Iulia  în 1918. Drept urmare, locurile lor de veci din cimitirul din Carei au fost DISTRUSE pentru a nu se păstra nici o urmă a prezenței lor pe pământurile strămoșești. Sora vicarului Marchiș, Otilia, este obiect de batjocură pentru stăpânirea UDMR care editează lucrări unde numele său ca autoare este înlocuit cu o poreclă.

Nu descurajați! Priviți înainte și purtați tricolorul cu mândrie. Numai așa vom rămâne în continuare un popor, poporul român.

Ocupanții vremelnici ai teritoriilor românești au uzat de cele mai barbare metode de a ne deromâniza dar nu au reușit decât să ne întărească în credința noastră strămoșească.

De-a lungul secolelor ni s-a interzis dreptul de a avea școli în limba română, dreptul de a ne ruga în limba noastră maternă, dreptul de a avea locuri de muncă în administrațiile vremii, dreptul de a ridica biserici de piatră. În 1940 am fost scoși din vetrele noastre de ocupanții hortyști. Cei care nu au renunțat la identitatea românească. Au fost unii care au renunțat de dragul confortului. Au uitat de jertfa lui Constantin Brâncoveanu.

Românii demni, cu dragoste de neam și țară, au ales calea pribegiei în 1940 dar nu au renunțat la identitatea lor, la tricolorul românesc sau la cruce.

Fiți demni! Nu renunțati la principii și nici la tricolorul care vă reprezintă.

,,A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de țară drept o datorie e în stare să se laude cu ea,, spunea poetul român George Topârceanu.

Purtați cu mândrie tricolorul în orice împrejurare! Arborați drapelul tricolor la poartă fără nicio reținere. Suntem acasă la noi și nu avem a ne rușina de nimic. Noi nu suntem datori la alții cu nimic ci alții la noi.

Sus inima români!

Daniela Ciută

.

Trei culori,

de Ciprian Porumbescu

Trei culori cunosc pe lume

Ce le ţin de-un sfânt odor.

Sunt culori de-un vechi renume

Suveniri de-un brav popor.

Roşu-i focul ce-mi străbate

Inima-mi plină de dor

Pentru sânta libertate

Şi al patriei amor.

 

Auriu ca mândru soare

Fi-va-l nostru viitor

Pururea-n eternă floare

Şi cu luci netrecător.

 

Iar albastrul e credinţa

Pentru naţiea ce-o nutrim,

Credincioşi, fără schimbare,

Pân-la moarte o să fim.

 

Pân-pe cer şi cât în lume

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un valnic nume

Şi un falnic viitor.

 

Iar când, fraţilor m-oi duce,

De la voi şi-oi fi să mor,

Pe mormânt, atunci, să-mi puneţi

Mândru nostru tricolor!

 

 

 

Lasati un comentariu