“Existența unui popor nu se discută, se afirmă!” Povestea Monumentului Memorandiștilor din Cluj-Napoca
• publicat la: 7 aprilie 2023
Monumentul Memorandiștilor a devenit în ultimii 29 de ani o emblemă simbol a Clujului. Este înalt de 18,8 metri și aflat la începutul Bulevardului Eroilor, colț cu Piața Unirii. Clujenii îl mai numesc în glumă și ”Ghilotina”, datorită asemănării cu instrumentul de execuție al revoluției franceze. Între cele două brațe-coloane înălțate spre cer se află, în partea superioară, un clopot de bronz cu o frânghie legată și la baza acestora o ”flacără veșnică”.
În data de 1 Decembrie, cu ocazia Zilei Naționale frânghia se trage și bate clopotul în memoria memorandiștilor închiși în 1894 de regimul dualist austro-ungar.
Povestea ridicării Monumentului Memorandiștilor este fascinantă. În 1992, odată cu împlinirea a o sută de ani de la procesul memorandiștilor, societatea civilă clujeană fierbea efervescent pentru omagierea românilor din Partidul Național Român, care o trimis celebrul memorandum împăratului de la Viena, Franz Josef, prin care se cerea petiționar drepturi românilor persecutați din Transilvania.
Împăratul austriac și-a declinat competența trimițând petiția guvernului de la Budapesta, care în loc să identifice soluții pentru drepturile românilor le-a deschis liderilor PNR un răsunător proces la Cluj. Ion Rațiu, liderul PNR, a spus atunci celebrele cuvinte devenite istorie: “Existența unui popor nu se discută, se afirmă!”
Liderii români au fost închiși și umiliți de guvernul de la Budapesta, iar la o sută de ani de la procesul de la Cluj din 1892 – 1894, o grupare de asociații patriotice puneau la cale ridicarea unui monument dedicat memorandiștilor. În anul 1993, la sediul Vetrei Românești din Piața Uniri, s-au adunat liderii de atunci ai societății civile, sub patronajul președintelui, profesorul Iustinian Petrescu.
La ședințe erau prezenți Ioan Teodor Stan, liderul Societății Cultura-Patriotice ”Avram Iancu”, Vasile Iuga, președintele Societății Culturale Pro Maramureș ”Dragoș Vodă”, dar și liderii Junimii Vatra Românească și ai Societății Culturale Zalmoxis. La ședințe participau ca observatori lideri PUNR, ca deputații Vasile Matei și Horațiu Ciurtin, profesori de istorie.
Într-o zi de iarnă, în urma unei unei ședințe furtunoase a societății civile s-a hotărât ca la Cluj-Napoca să se ridice un monument dedicat procesului memorandiștilor. Un entuziasm de nedescris i-a cuprins pe participanți, care au trimis memoriul la autoritățile locale pentru ridicarea unui astfel de monument de for. Erau vremuri de entuziasm, când exista în cadrul direcției de urbanism un compartiment specializat pe monumente și plăci memoriale, condus de arh. Crina M., iar inginerii constructori de la direcția tehnică erau specializați pe monumente de for. Așa se explică faptul că Monumentul Memorandiștilor s-a ridicat într-un timp incredibil de scurt: doar două luni.
Azi, legislația stufoasă nu ar mai permite așa ceva. După ce sculptorul Paul Eugen a câștiga proiectul, constructorii s-au apucat de lucru cu celeritate. Pe sculptorul Paul Eugen mi-l amintesc ca un artist blând, cu barbă mare neagră și stufoasă și ochelari cu rame groase. Era prietenos și modest și participa cu mare plăcere la cenaclurile organizate de gruparea de poeți de la Societatea Culturală Zalmoxis. Paul Eugen s-a născut la Deva, în anul 1936 și a încetat din viață la Cluj-Napoca, în anul 2007.
A urmat o specializare la Academia de Artă din Perugia, Italia, iar în anul 1967 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, specializarea Sculptură.
Prima expoziție personală a fost vernisată în 1987 la Cluj-Napoca. Din 1980 a fost Membru al Uniunii Artiștilor Plastici (Filiala Cluj-Napoca), iar din 1994 – Membru al Asociaţiei Internaționale a Artiştilor Plastici. Acest sculptor a realizat din piatră, metal, bronz, marmură și mult suflet, în numai două luni, Monumentul Memorandiștilor din Cluj-Napoca, care are înscris pe el numele liderilor Partidului Național Român închiși și celebrul citat al lui Ion Rațiu.
Acest monument s-a ridicat la o sută de ani de când autorităţile maghiare au deschis acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului.
Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.Spun aceste date istorice ca să înțelegeți entuziasmul și dăruirea societății civile de atunci pentru a marca acest moment la o sută de ani.
Însă două piedici au apărut inopinat în timpul ridicării monumentului. Una de ordin tehnic. Când s-a săpat pentru soclu au fost descoperite câteva cuptoare antice romane. Muzeul de Istorie s-a implicat activ, dar lucrurile mergeau greu și se putea rata inaugurarea monuemntului la o sută de ani de la procesul memorandiștilor. Studenții de la facultatea de istorie, specialitatea arheologie, s-au implicat direct ca voluntari, să ajute cercetătorii de la muzeu și astfel descărcarea arheologică s-a făcut extrem de repede.
A doua piedică a venit de la Laszlo Tokes și Smaranda Enache, care au organizat înainte de inaugurarea monumentului un miting în Piața Unirii împotriva inițiativei ridicării acestui reper monumental al luptei memorandiștilor români.
Mitingul a fost perturbat însă de o escadrilă de avioane care făceau exerciții cu parașutiști deasupra orașului pentru Armata a IV-a. Participanții la miting s-au retras la Casa Universitarilor, unde au trebuit să încheie repede adunarea pentru că sala era plină de membrii Societăților Vatra Românească, Avram Iancu, Petru Maior și Zalmoxis.
A doua zi, într-o dimineață însorită de vară, mii de clujeni au participat la inaugurarea monumentului. Au vorbit Iustinian Petrescu, profesorul Anghel Rugină venit special din SUA pentru eveniment, senatorul Adrian Moțiu, deputații Vasile Matei și Costică Ciurtin, Valentin Borda, liderul Vatra Românească București și primarul de atunci Gheorghe Funar.
Țin minte, ca și azi, acea frumoasă dimineață, când am participat la inaugurare de pe trotuarul dinspre Piața Unirii nr. 1, alături de poeții grupării de la Zalmoxis și de Vasile Iuga, președintele societății ”Dragoș Vodă”. Entuziasmul a ajuns la paroxism, când din mulțime s-a desprins și a urcat pe treptele monumentului, deputatul PNȚ Ion Rațiu, având celebrul papion la gât, care a însuflețit mulțimea, vorbind despre faptele strămoșului său de la 1894 și strigând tare la microfon cuvintele ce au făcut istorie: “Existența unui popor nu se discută, se afirmă!” Un ropot de aplauze și urale au umplut piața, iar escadrila de avioane a Armatei a IV-a a lansat parașutiștii clujeni, cu parașutele deschise, confecționate din pânză tricoloră, care au umplut cerul Clujului spre încântarea miilor de participanți. Așa se făcea istoria la Cluj-Napoca în 1994!
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr